DECIZIE Nr.
222 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor
de plata rezultate din contracte comerciale, în ansamblul sau, cat si ale art.
5, 6, 7, 10,11 si 13 din aceasta, în special
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 16 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi
13 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Aflux Publiprod" - S.A din Bucureşti în Dosarul nr.
25.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere că asupra
textelor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa, de pildă prin Decizia nr.
1.490/2009 sau Decizia nr. 1.480/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 25.711/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10,11 şi
13 din aceasta, în special.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Societatea Comercială „Aflux Publiprod" - S.Adin
Bucureşti într-o cauză având ca obiect emiterea unei ordonanţe
de plată.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 reglementează o procedură specială de soluţionare
a unei cereri având ca obiect pretenţii, reprezentând, totodată, o
modalitate de eludare a procedurii de drept comun prevăzute de Codul de
procedură civilă, şi, deci, de „modificare a prevederilor
dintr-o lege organică". Or, în cadrul acestei proceduri speciale,
procesul de justiţie este „sumar şi superficial",
deoarece, de pildă, nu este prevăzută decât obligativitatea
depunerii de către creditorul reclamant a tuturor înscrisurilor pentru
dovedirea pretenţiilor sale, în timp ce, potrivit Codului de
procedură civilă, pentru soluţionarea unei cauze cu acelaşi
obiect este necesară administrarea unor probe pertinente, concludente
şi utile. Dispoziţiile art. 13 înlocuiesc calea de atac a apelului
sau recursului, prevăzută de Codul de procedură civilă, cu
cererea în anulare, ceea ce este inechitabil şi contrar drepturilor de
acces liber la justiţie şi la apărare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 transpune în
dreptul intern Directiva nr. 35/2000 a Parlamentului European şi a
Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii plăţilor
în tranzacţiile comerciale şi instituie o procedură
simplificată şi accelerată în acest domeniu, fără ca
principiul egalităţii şi dreptul de acces liber la justiţie
sau la apărare să fie încălcate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31
octombrie 2007. Totodată, autorul excepţiei are în vedere în mod
special dispoziţiile art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, astfel
cum au fost modificate prin pct. 4 şi 6 ale articolului unic din Legea nr.
118/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie
2008, şi care au următorul cuprins:
- Art. 5: „(1) Cererea privind creanţa de
plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru
judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(2) In cazul litigiilor privitoare la
obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale nu este
necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe
prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă.
(3) Cererea privind creanţa de plată a
preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de
concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa
de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru
soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(4) Judecătorul verifică din oficiu
competenţa instanţei, procedând conform legii.";
- Art. 6: „(1) Cererea introdusă potrivit
prevederilor art. 5 cuprinde:
a) numele şi domiciliul sau, după caz,
denumirea şi sediul creditorului;
b) numele şi domiciliul debitorului
persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană
juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz,
numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului,
codul fiscal şi contul bancar;
c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de
fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se
referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice
element necesar pentru determinarea datoriei;
d) semnătura creditorului.
(2) La cerere se anexează înscrisurile ce
atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare
ale acesteia.
(3) Cererea şi actele anexate la aceasta se
depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru
instanţă.";
-Art. 7: „(1) Pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi
pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor
ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra
modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată
părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.
(2) Când creditorul învederează că,
deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit
să afle domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei
va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi
publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau
într-un ziar de largă circulaţie se fac cu 5 zile înainte de data
fixată pentru judecată.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în
copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea
pretenţiilor.
(4) In citaţie se va preciza că până
cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul
este obligat să depună întâmpinare, sub sancţiunea
decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii,
în afara celor de ordine publică. In cazul nedepunerii întâmpinării,
instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a
pretenţiilor creditorului.";
- Art. 10: „(1) In cazul în care, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate,
constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o
ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi
termenul de plată.
(2) Dacă debitorul recunoaşte o parte a
pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţă de
plată parţială pentru suma ce corespunde părţii
necontestate a creanţei, stabilind termenul de plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10
zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării
ordonanţei de plată. Judecătorul nu va putea stabili alt termen
de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.
(4) Ordonanţa de plată se va comunica
fiecărei părţi de îndată, potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă.";
- Art. 11: „In cazul în care instanţa,
examinând probele cauzei, pronunţă o ordonanţă de
plată numai pentru o parte din creanţa pretinsă, creditorul
poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun
pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de
plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de
la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.
(3) Cererea în anulare nu suspendă
executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la
cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va
fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite
cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând
o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică
în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă
cererea în anulare este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul
la apărare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate fie parţial, fie în integralitatea sa.
In acest sens, Curtea a pronunţat, de pildă,
Decizia nr. 1.490 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care, analizând
constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2007, a respins excepţia şi a statuat că
„prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului
rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în
primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea
părţilor, Imprejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează
părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi
stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate înseamnă
că hotărârea se va pronunţa numai după ce
judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele
propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că
procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv
creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din
contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată
se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse
potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor părţilor, precum
şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că
cererea este întemeiată".
Prin Decizia nr. 871 din 16 iunie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 11 august 2009, şi
Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Curtea, analizând critici de
neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta
cauză, a statuat, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile
art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 10, art.
11 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 respectă exigenţele dreptului la apărare şi ale
dreptului la un proces echitabil.
Intrucât, faţă de cele examinate de Curtea
Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut
referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în
ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din
aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Aflux Publiprod" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.711/3/2009
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi