Decizia Nr.220 din 02.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elieser Filipescu în Dosarul nr. 27.573/302/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 138 D/2018.2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin doamna avocat Irina Gheorghe, din cadrul Baroului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat Irina Gheorghe, care arată că excepţia este admisibilă şi că prevederile art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Se susţine că internarea nevoluntară la care se referă art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală presupune separarea inculpatului de mediu său familial, prin izolarea acestuia de locuinţă, de familie, de locul de muncă etc. şi introducerea lui într-un mediu în care se regăsesc persoane cu afecţiuni psihice foarte grave, aspect ce presupune nu doar îngrădirea libertăţii individuale, dar şi încălcarea siguranţei personale a persoanei internate. Pentru acest motiv, se susţine că această măsură ar trebui să poată fi aplicată doar în cazuri excepţionale, care să fie în mod limitativ şi detaliat reglementate de lege, în cadrul unei proceduri extraordinare, şi nu în cadrul procedurii penale. Se arată că scopul dispoziţiilor legale criticate, acela de a supune inculpatul unei expertize psihiatrice, poate fi atins la fel de eficient, fără privarea acestuia de libertate, prin examinarea sa în sistem ambulatoriu, prin stabilirea de către comisia de expertiză a unor termene la care inculpatul să poată să se prezinte benevol, inclusiv în vederea realizării unor expertize complexe. Se susţine că regula în domeniul medicinei este tratarea ambulatorie a bolnavilor, chiar şi în cazul afecţiunilor grave. Se arată că, în aceste condiţii, simpla suspiciune a procurorului asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii nu ar trebui să fie suficientă pentru internarea sa nevoluntară. Se mai arată că sintagma „examinare complexă" din cuprinsul art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală nu este definită legal, motiv pentru care inculpatul este supus unor soluţii arbitrare sau chiar abuzurilor procurorului, întrucât obiectivele expertizei sunt stabilite de către acesta din urmă, iar aceste obiective determină complexitatea expertizei. Se mai susţine că, în cadrul procedurii criticate, procurorul nu este obligat să arate probele care stau la baza dispunerii internării nevoluntare, aspect ce contravine dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie, precum şi principiului egalităţii armelor.4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că expertiza medico-legală psihiatrică constituie un procedeu probatoriu care poate fi dispus conform unor dispoziţii legale speciale prevăzute atât la art. 184 din Codul de procedură penală, cât şi în alte acte normative care reglementează activitatea serviciilor medico-legale. Se arată că prevederile legale criticate sunt în acord cu exigenţele art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât internarea nevoluntară se face într-o unitate medico-legală, la sesizarea unei comisii din care fac parte doi psihiatri care apreciază cu privire la necesitatea realizării unei expertize complexe, şi aceasta poate fi dispusă pentru o perioadă de 30 de zile, care poate fi prelungită o singură dată, pentru încă 30 de zile. Se mai susţine că internarea medicală nevoluntară este dispusă la propunerea procurorului, confirmată de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin încheiere împotriva căreia se poate face contestaţie, şi că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie pe tot parcursul acestei proceduri. Se arată că toate aspectele anterior menţionate reprezintă garanţii ale drepturilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea nr. 782/DL din 27 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.573/302/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elieser Filipescu într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus internarea medicală nevoluntară a autorului excepţiei.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la prevederile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt neconstituţionale, întrucât permit procurorului să dispună efectuarea unei expertize medico-legale indiferent care este presupusa faptă săvârşită, invocând o simplă îndoială referitoare la comiterea acesteia. Se susţine că măsura astfel luată nu poate face obiectul vreunei căi de atac şi nici nu poate fi supusă verificării şi confirmării instanţei de judecată. Se arată, de asemenea, că textul criticat lasă procurorului posibilitatea de a stabili în mod discreţionar obiectivele expertizei medico-legale, fără ca ele să poată fi contestate, iar, prin modul în care sunt concepute, acestea pot determina realizarea expertizei în mai multe şedinţe, cu consecinţa internării medicale nevoluntare a inculpatului. Cu privire la dispoziţiile art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că legiuitorul a prevăzut posibilitatea internării suspectului sau a inculpatului în vederea efectuării expertizelor complexe, aspect ce determină lipsirea de libertate a persoanei în cauză, soluţie juridică ce exclude posibilitatea prezenţei voluntare a acestuia în faţa comisiei, la mai multe termene fixate de aceasta. Or, se susţine că o astfel de măsură ce îngrădeşte libertatea individuală a persoanei ar trebui dispusă doar atunci când nu există alte soluţii neprivative de libertate.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei şi că privarea de libertate ce decurge din prevederile art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală este proporţională cu scopul măsurii reglementate prin textul analizat.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
(1) În cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 şi 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilinduse totodată termenul de prezentare în vederea examinării. [...]
(5) În cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanţa cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare. 12. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitor la libertatea individuală, ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederilor art. 3 şi art. 6 paragraful 3 lit. a)-c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea torturii şi la dreptul la un proces echitabil.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură penală reglementează expertiza medico-legală psihiatrică, având ca principal obiectiv stabilirea existenţei discernământului unei persoane în momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, determinarea gradului de discernământ pe care aceasta l-a avut în momentul anterior menţionat, descoperirea tulburărilor de natură psihică care i-au fi putut altera discernământul şi, prin urmare, stabilirea aspectului că a fost conştientă de faptele sale şi de consecinţele acestora.14. Potrivit art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie atunci când: suspectul sau inculpatul este minor, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani; suspectul sau inculpatul este mama acuzată de uciderea sau vătămarea copilului nou-născut ori a fătului; organul de urmărire penală sau instanţa de judecata are îndoială asupra discernământului suspectului sau inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii care face obiectul acuzaţiei.15. Expertiza medico-legală psihiatrică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. De asemenea, în funcţie de atitudinea suspectului sau a inculpatului cu privire la dispunerea acesteia, expertiza medico-legală psihiatrică poate fi voluntară, atunci când exista consimţământul suspectului sau al inculpatului în vederea efectuării ei [ipoteză reglementată la art. 184 alin. (3) din Codul de procedură penală], sau nevoluntară, atunci când suspectul sau inculpatul refuză efectuarea expertizei sau, deşi şi-a exprimat consimţământul, nu se prezintă la instituţia medico-legală pentru efectuarea ei [ipoteză reglementată la art. 184 alin. (4) din Codul de procedură penală].16. În această ultimă categorie se încadrează şi situaţia în care suspectul sau inculpatul îşi exprimă consimţământul pentru expertiză, dar refuză internarea medicală pentru efectuarea investigaţiilor complexe [ipoteza internării nevoluntare, prevăzută la art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală]. În acest caz, pentru aducerea suspectului sau a inculpatului la instituţia medico-legală este emis un mandat de aducere, conform art. 265 alin. (4)-(9) din Codul de procedură penală.17. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, ipoteza internării medicale nevoluntare în cursul urmăririi penale. În acest caz, potrivit art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală, procurorul este sesizat de către comisia de examinare cu privire la necesitatea internării suspectului sau a inculpatului în vederea expertizării. Procurorul apreciază dacă este necesară internarea şi sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de internare medicală, care, potrivit alin. (6) al art. 184 din Codul de procedură penală, nu poate depăşi 30 de zile şi care poate fi prelungită o singura dată pentru o durată de cel mult 30 de zile, conform alin. (25) al aceluiaşi articol.18. Potrivit art. 184 alin. (8) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi liberaţi fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, citând suspectul sau inculpatul pentru termenul fixat. Acest termen se comunică şi avocatului suspectului sau inculpatului, care are dreptul de a studia dosarul cauzei şi propunerea formulată de procuror. Conform alin. (9) şi (10) ale articolului criticat, soluţionarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenţa suspectului sau a inculpatului, în afara de cazul când acesta este dispărut, se sustrage sau nu se poate prezenta, cu participarea obligatorie a procurorului şi a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului. Potrivit alin. (11) al aceluiaşi articol, admiterea propunerii de internare nevoluntare se face prin încheiere, care trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: datele de identitate ale suspectului sau inculpatului; descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii; faptele şi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra stării psihice a suspectului sau a inculpatului; motivarea necesitaţii luării măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice şi a proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit; durata măsurii internării. Conform alin. (12) al art. 184 din Codul de procedură penală, motivele internării îi sunt aduse la cunoştinţă suspectului sau inculpatului într-o limbă pe care o înţelege. Mai mult, conform art. 184 alin. (14)-(17) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi poate fi formulată contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronunţare. Aceasta se soluţionează în termen de 3 zile de la data înregistrării, cu citarea suspectului sau a inculpatului şi cu participarea avocatului acestuia, în cazul în care contestaţia este formulată de către procuror, respectiv cu posibilitatea depunerii de observaţii scrise de către procuror şi de către suspect sau inculpat, în cazul formulării contestaţiei de către acesta din urmă.19. Analizând dispoziţiile legale mai sus invocate, Curtea constată că măsura internării medicale nevoluntare este luată de procuror pe baza unor criterii obiective, respectiv la solicitarea comisiei medico-legale, şi este supusă controlului judecătorului de drepturi şi libertăţi, potrivit unei proceduri reglementate în mod detaliat la art. 184 din Codul de procedură penală. Aceasta este o procedură contradictorie, care se desfăşoară în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, cu prezenţa obligatorie atât a procurorului, cât şi a suspectului sau a inculpatului, care este asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. În cadrul acestei proceduri avocatul suspectului sau al inculpatului are acces la dosarul cauzei, putând formula apărări în acord cu interesele procesuale ale suspectului sau ale inculpatului, pe care le susţine în faţa instanţei. De asemenea, măsura internării medicale nevoluntare poate fi dispusă pentru un interval de 30 de zile şi poate fi prelungită doar o singură dată pentru o durată cel mult egală cu acesta. Totodată, contrar susţinerilor autorului excepţiei, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra măsurii internării medicale nevoluntare, poate fi formulată contestaţie.20. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că dispunerea în cursul urmăririi penale a expertizei medico-legale psihiatrice, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi a internării medicale nevoluntare, conform art. 184 alin. (5) din acelaşi cod, are la bază motive obiective ce decurg din principiul aflării adevărului şi că dispunerea acestor măsuri se face potrivit unei proceduri care asigură dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al suspectului sau al inculpatului, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie şi la art. 6 din Convenţie.21. De asemenea, această procedură este reglementată de legiuitor prin norme procesual penale clare, precise şi previzibile, potrivit exigenţelor constituţionale ce decurg din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi presupune o restrângere a libertăţii individuale a persoanei vizate, prevăzută prin lege, necesară în vederea desfăşurării instrucţiei penale şi proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, fiind astfel în acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.22. Totodată, astfel cum sunt reglementate, prevederile art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală constituie o aplicaţie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.23. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 3 din Convenţie, acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevăd independenţa judecătorilor şi, respectiv, interzicerea torturii.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elieser Filipescu în Dosarul nr. 27.573/302/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 184 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,Cristina Teodora Pop