DECIZIE Nr.
219 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 297 din 3 aprilie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel
Stănoiu -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke
Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Viromet" - S. A. din oraşul Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 369/F/CA/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1)-(4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Viromet" - S. A. din oraşul Victoria într-un litigiu având ca
obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin.
(3), ale art. 24 alin. (1) si ale' art. 126 alin. (6).
Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 4 din
Legea nr. 554/2004 încalcă art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât dau
posibilitatea părţilor de a eluda dreptul garantat de Constituţie de a formula
acţiunea în anulare a actului administrativ în termen de un an - acţiune ce
putea fi introdusă la instanţele de contencios administrativ. Totodată, se
consideră că cetăţenii care fac uz de procedura prevăzută de art. 4 din lege
sunt privilegiaţi, întrucât, după ce au pierdut termenul de decădere de un an
în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita
constatarea nelegalităţii acestuia.
Se consideră că textul de lege criticat periclitează
dreptul de proprietate privată al autorului excepţiei şi încalcă prevederile
art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, neasigurându-se
dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii
se apreciază că analiza nelegalităţii unui act administrativ reprezintă
cercetarea acestuia raportată la textul de lege şi nu este de natură a încălca
principiul egalităţii părţilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la apărare sau dreptul de proprietate.
Totodată, se arată că prevederile legale criticate vin
în ajutorul clarificării şi soluţionării cererilor ce au legătură cu actele
administrative de autoritate, a căror legalitate se verifică în condiţiile
legii prin controlul realizat pe calea contenciosului administrativ.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate
nu încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ele aplicându-se tuturor
celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu. Totodată, se
consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu îngrădesc dreptul
părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala
de garanţiile procesuale în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 154 din
7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:
„(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa,
constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond,
va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ
competentă, suspendând cauza.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă,
după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este
supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la
comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin
publicitate.
(4) In cazul în care instanţa de contencios
administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a
ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui
nelegalitate a fost constatată. "
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 126 alin. (6) privind
controlul judecătoresc al actelor administrative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile
art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementând
posibilitatea invocării oricând a unei excepţii de nelegalitate a unui act
administrativ unilateral care are legătură cu soluţionarea cauzei, sunt
neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21
alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie.
Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează,
în mod expres, posibilitatea ridicării excepţiei de nelegalitate a actului
administrativ, precum şi procedura de soluţionare a acesteia.
Curtea constată că textul de lege în cauză nu sustrage
de sub controlul judecătoresc nici un fel de act administrativ, din contră,
prevede o garanţie suplimentară în acest sens şi nu este altceva decât expresia
textului constituţional al art. 126 alin. (6), care prevede că, de principiu,
controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe
calea contenciosului administrativ, este garantat.
Curtea reţine că nici un text constituţional nu prevede
contestarea legalităţii unui act administrativ numai pe cale directă în
condiţiile prevăzute de art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004, astfel că
legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este în drept să
reglementeze orice procedură compatibilă cu art. 126 alin. (6) din Constituţie.
Totodată, diferenţa de reglementare în ceea ce priveşte
termenul de contestare a legalităţii unui act administrativ pe cale de excepţie
sau pe cale directă se datorează tocmai faptului că, în primul caz, soluţia
instanţei în cauza de fond depinde de modul de soluţionare a excepţiei
invocate, iar legiuitorul a înţeles să pună încă un mijloc procedural eficient la îndemâna persoanei pentru a putea contesta eventuala
nelegalitate a actului administrativ.
Curtea reţine că textul de lege criticat se aplică
tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu şi fără
excepţii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil şi nu încalcă
exerciţiul dreptului la apărare, întrucât părţile, pe parcursul întregului proces,
dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi
atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual.
Din perspectiva considerentelor de mai sus, Curtea
constată că nu există nici o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi
art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, analizarea susţinerii autorului excepţiei în ceea ce priveşte
periclitarea dreptului său de proprietate privată nu este de competenţa sa, ci
a instanţei de judecată, întrucât această susţinere vizează situaţia de fapt a
autorului excepţiei, şi nu o problemă de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Viromet" - S. A. din oraşul
Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly