DECIZIE Nr. 213 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin.
2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 496 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 60 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Dumitru Octavian Radulescu in Dosarul nr. 5.935/2004 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspunde partea Alexandru Buda, personal, lipsa fiind
autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cererii transmise prin fax de catre
autorul exceptiei, Dumitru Octavian Radulescu, prin care solicita acordarea
unui nou termen de judecata, intrucat termenul acordat anterior a fost foarte
scurt si nu a avut posibilitatea angajarii unui avocat.
Alexandru Buda solicita respingerea cererii de amanare, apreciind ca are ca
scop tergiversarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii
de amanare solicitate de autorul exceptiei, intrucat i s-a mai acordat un
termen de judecata pentru lipsa de aparare.
Avand in vedere cererea autorului exceptiei referitoare la amanarea cauzei
pentru imposibilitatea angajarii unui avocat, concluziile partii prezente si
ale reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile art. 24 din Constitutie
privind garantarea dreptului la aparare si prevederile art. 156 alin. 1 din
Codul de procedura civila referitoare la acordarea unui singur termen de
judecata pentru lipsa de aparare, precum si faptul ca autorului exceptiei i s-a
mai acordat un termen de judecata pentru lipsa apararii, Curtea Constitutionala
respinge cererea de amanare formulata in scris de autorul exceptiei.
Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul partilor pe fond.
Alexandru Buda solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate,
intrucat are ca scop tergiversarea cauzei, dovada fiind faptul ca acelasi autor
a mai ridicat cateva exceptii de neconstitutionalitate cu obiect similar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, apreciind ca institutia stramutarii are ca scop asigurarea
unei bune administrari a justitiei si ca in cadrul procedurii de judecata a
cererii de stramutare nu se solutioneaza fondul cauzei.
Totodata apreciaza ca nu sunt incalcate prevederile constitutionale ale
art. 129 referitoare la exercitarea cailor de atac, intrucat posibilitatea
instantei de judecata de a mentine actele de procedura efectuate pana in
momentul stramutarii poate fi cenzurata prin intermediul cailor de atac
impotriva hotararii judecatoresti pronuntate in cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.935/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60
alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Octavian
Radulescu, petent intr-o cerere de stramutare a judecarii cauzei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale referitoare la
egalitatea in fata legii, la dreptul la informatie si la exercitarea cailor de
atac, precum si dispozitiilor privind dreptul la un proces echitabil si dreptul
la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. In acest sens, considera ca prin solutionarea unei
cereri de stramutare nu se rezolva numai o problema de competenta teritoriala,
ci si fondul cauzei, avand in vedere ca acesta poate fi puternic afectat de
mentinerea sau nementinerea masurilor luate de instanta. Astfel, este firesc ca
instanta care solutioneaza cererea de stramutare sa motiveze ratiunile pentru
care a mentinut sau nu masurile luate de instanta de la care se solicita
stramutarea, iar impotriva solutiei date sa se poata formula recurs. In caz
contrar se ajunge la situatia ca unele masuri sa fie mentinute, iar altele nu,
fara posibilitatea verificarii temeiniciei solutiei pronuntate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca
dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, ci, dimpotriva, prin
instituirea lor "s-a avut in vedere necesitatea eliminarii unor
posibilitati de exercitare abuziva a drepturilor procesuale care ar impieta
asupra desfasurarii in conditii normale a procesului penal". Arata ca, asa
cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, legiuitorul poate
institui reguli speciale in considerarea unor situatii deosebite.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, stramutarea constituind o garantie a
respectarii legii si a drepturilor unei parti interesate intr-un proces, in
concordanta cu principiul aflarii adevarului si cu cel al rolului activ al
instantei de judecata. Orice parte are dreptul de a cere stramutarea cauzei,
iar exercitarea acestui drept de catre una dintre parti nu contravine
principiului egalitatii in fata legii, intrucat promovarea unei cereri de stramutare
nu creeaza o pozitie privilegiata fata de alte parti din proces, ci solicita
numai o prorogare judiciara a competentei teritoriale.
Cu privire la dreptul la informatie, arata ca presedintele instantei
ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru
incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare si despre
termenul fixat, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii.
Fata de pretinsa incalcare a art. 129 din Constitutie considera ca
legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili caile de atac si regulile de
exercitare a acestora. In cazul stramutarii nu se realizeaza o judecata de
fond, ci se pronunta o incheiere definitiva, fara motivare, iar dispozitia
referitoare la lipsa motivarii isi are justificarea in interesul mentinerii
prestigiului instantei de la care a fost stramutata cauza.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
aratand ca dispozitiile art. 60 alin. 2 din Codul de procedura penala nu
contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci
reglementeaza necesitatea eliminarii unor posibilitati de exercitare abuziva a
drepturilor procesuale, care ar impieta asupra desfasurarii in conditii normale
a procesului penal, legiuitorul instituind reguli speciale in considerarea unor
situatii speciale.
Mai arata ca art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in
drepturi in ceea ce priveste recunoasterea unor drepturi si libertati
fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea
unor masuri, indiferent de natura acestora.
Cu privire la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, apreciaza ca, in sensul practicii
instantei europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica
existenta mai multor grade de jurisdictie, a mai multor cai de atac si, pe cale
de consecinta, nici posibilitatea exercitarii acestor cai de atac de catre
toate partile din proces.
Referitor la art. 31 si 129 din Constitutie, apreciaza ca acestea nu sunt
pertinente in solutionarea cauzei de fata.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, aratand ca instituirea unor reguli speciale pentru solutionarea
cererii de stramutare a judecarii cauzei nu este de natura sa incalce
principiul egalitatii in drepturi, atat timp cat este asigurata egalitatea
juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Stramutarea nu este o procedura de
solutionare pe fond a procesului, ci constituie o procedura speciala, de stabilire
a competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure
conditiile unui proces echitabil, in care partile sa dispuna de aceleasi
mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea sa isi exercite dreptul la aparare
in mod efectiv si eficient, asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala
prin deciziile nr. 82/2001 si nr. 237/2003.
Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
60 alin. 2 din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins: "In
cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei,
hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care
s-a stramutat cauza se mentin."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 31
si art. 129 din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie
de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate
sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
De asemenea, autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate
contravin si prevederilor art. 6 paragraful 1 si ale art. 13 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care au
urmatorul cuprins:
- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]";
- Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati
recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze
efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora
unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca
stramutarea nu este o procedura de solutionare in fond a procesului, asa cum in
mod eronat sustine autorul exceptiei, ci o procedura speciala, de stabilire a
competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure
conditiile unui proces echitabil, in care partile sa dispuna de aceleasi
mijloace de aparare.
Curtea observa ca dispozitia legala criticata este o norma de procedura,
iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute de lege. In consecinta,
este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit
careia, in caz de admitere a cererii de stramutare, instanta va hotari totodata
in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat
cauza se mentin, fara a se incalca astfel dispozitiile constitutionale.
De asemenea, dispozitiile potrivit carora hotararea de stramutare a
pricinii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac au fost
adoptate de legiuitor in considerarea faptului ca, prin solutionarea cererii de
stramutare, instanta nu se pronunta asupra fondului, ci urmareste desfasurarea
in conditii normale a procesului.
Pe de alta parte, instituirea unei cai de atac in procesul penal este
obligatorie numai atunci cand se solutioneaza fondul cauzei, pe cand, in cazul
stramutarii, instanta solutioneaza o chestiune care tine de buna administrare a
justitiei.
Ca atare, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin
nici prevederilor art. 16 si 129 din Constitutie si nici celor ale art. 6
paragraful 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la
dispozitiile art. 31 din Legea fundamentala, referitoare la dreptul la
informatie, Curtea constata ca aceste dispozitii constitutionale nu au legatura
cu cauza de fata, intrucat se refera la informatii de interes public.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 2
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Octavian Radulescu
in Dosarul nr. 5.935/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia
penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean