DECIZIE Nr. 212 din 15 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind
registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si
autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 156/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 471 din 1 iulie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea
Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative
pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, exceptie ridicata de
Camera de Comert si Industrie Iasi in Dosarul nr. 31.328/2002 al Judecatoriei
Iasi.
La apelul nominal raspunde Ministerul Finantelor Publice, prin consilier
juridic Nicoleta Negut, Ministerul Justitiei, prin sef serviciu Olga Suba, si
Oficiul National al Registrului Comertului, prin director general Alina Ana
Balaciu si avocat Victor Tanasescu, constatandu-se lipsa autorului exceptiei,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice solicita respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate, aratand urmatoarele: Oficiul National al
Registrului Comertului si oficiile registrului comertului sunt institutii
publice infiintate prin lege sau prin alte acte normative, sub controlul
Ministerului Justitiei si al instantelor judecatoresti, iar terenurile si
cladirile in care acestea isi desfasoara activitatea apartin domeniului public.
Asa fiind, se considera ca nu sunt incalcate prevederile constitutionale ale
art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) si nici cele ale art. 135 alin. (1)
si (6), iar emiterea ordonantei de urgenta criticate a fost determinata de
necesitatea eliminarii imediate a deficientelor constatate in activitatea
registrului comertului.
Reprezentantul Ministerului Justitiei solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, sens in care arata: potrivit Legii nr. 26/1990, inca de
la infiintare registrul comertului este institutie cu caracter de utilitate
publica, activitate independenta, norme proprii de organizare si functionare.
Tot prin lege se desemneaza sursele de venit, spatiile si baza materiala
necesare desfasurarii activitatii. Rezulta ca, potrivit optiunii legiuitorului,
Oficiul registrului comertului a fost intotdeauna un serviciu public de sine
statator, iar nu parte componenta a camerelor de comert si industrie, astfel
ca, sub aceste aspecte, modificarile introduse prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 nu au relevanta. Subordonarea Oficiului, prin
ordonantele criticate, Ministerului Justitiei a avut in vedere rolul
determinant al judecatorului in activitatea de inscriere in registrul
comertului a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este
obligatorie; functionarea eficienta a acestui serviciu public este asigurata de
stabilirea prin lege a surselor de venit necesare, precum si a bazei materiale
aferente, astfel ca, in mod legal si echitabil, la desprinderea oficiilor de
camerele de comert si industrie s-a determinat si cota lor de contributie la
achizitionarea bunurilor din dotare, fara ca prin aceasta sa opereze o
nationalizare a patrimoniului camerelor; adoptarea ordonantei de urgenta a fost
determinata de necesitatea eliminarii imediate a deficientelor constatate in
activitatea oficiilor registrului comertului.
Reprezentantii Oficiului National al Registrului Comertului solicita, de
asemenea, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand urmatoarele:
potrivit legii, activitatea registrului comertului este de utilitate publica,
iar sursa de venituri provine din sumele ramase la dispozitia acestuia din
taxele si tarifele percepute pentru serviciile prestate, dupa executarea
obligatiei de plata a cotelor cuvenite Oficiului National al Registrului
Comertului si Ministerului Justitiei. In aceste conditii, intrucat prin lege
camerele de comert si industrie sunt obligate sa asigure conditiile materiale
necesare functionarii eficiente a unui serviciu public, intre ele si oficiile
registrului comertului nu exista raporturi de subordonare; modalitatile legale
prin care o activitate cu caracter de utilitate publica poate fi desfasurata de
o persoana juridica de drept privat sunt concesiunea si inchirierea, iar in
materia registrului comertului, reglementarea concesiunii in favoarea camerelor
de comert si industrie rezulta implicit din prevederile Legii nr. 26/1990; asa
fiind, din interpretarea sistematica a prevederilor legale, la data incetarii
contractului de concesiune bunurile cu care au fost dotate oficiile registrului
comertului devin bunuri de retur, iar in ceea ce priveste bunurile realizate de
acestea dupa asigurarea cheltuielilor necesare functionarii lor, dispozitiile
cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 respecta principiul
referitor la protectia dreptului de proprietate si principiul echitatii;
oportunitatea si caracterul urgent al actelor normative criticate sunt
determinate de necesitatea salvgardarii acestui serviciu public, cu consecinta
directa si imediata a mentinerii increderii comerciantilor in functionarea, in
conditii optime, a institutiei registrului comertului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate, intrucat apreciaza ca prevederile de lege
criticate nu contravin textelor din Constitutie invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
31.328/2002, Judecatoria Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002.
Exceptia a fost ridicata de Camera de Comert si Industrie Iasi intr-o cauza
avand ca obiect constatarea dreptului sau de proprietate asupra bunurilor
dobandite.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 156/2002 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 "este un act de nationalizare veritabil al
proprietatii private, care nu-si gaseste consacrarea in actuala Constitutie,
fiind incompatibila cu noul stat de drept" si deci contrara art. 15 alin.
(2), art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, art. 17
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art. 1, 480, 481,
942, 948 si 1411 din Codul civil. Se arata ca ordonanta criticata dispune
divizarea unei persoane juridice de drept privat (Camera de Comert si Industrie
a Romaniei si a Municipiului Bucuresti) prin efectul legii si transmiterea unei
parti a patrimoniului acesteia unei persoane de drept public (Oficiul National
al Registrului Comertului), ceea ce aduce "grave prejudicii pentru
activitatea Camerelor, periclitand functionarea si chiar existenta acestora si
implicit indeplinirea scopurilor legale si statutare ale acestora". De
asemenea, mai sustine ca sunt incalcate si prevederile constitutionale ale art.
114 alin. (4), "pentru lipsa situatiei de urgenta".
Judecatoria Iasi considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este intemeiata. In acest sens, in esenta, apreciaza ca dispozitiile art. VI si
VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 pentru modificarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 "contravin normelor
constitutionale cuprinse in art. 41, care consacra dreptul de proprietate ca
drept fundamental a carui conservare constituie unul dintre scopurile
societatii organizate statal". Desprinderea unei parti din patrimoniul
camerelor de comert si trecerea bunurilor respective in proprietatea publica
sunt neconstitutionale, in conditiile in care "modurile de transfer al
dreptului de proprietate sunt reglementate de legea civila in mod limitativ si
nu includ o asemenea posibilitate". Tot astfel, considera ca dispozitiile
art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, referitoare la
obligativitatea incheierii protocoalelor sau contractelor de inchiriere cu
privire la spatiile proprietate a camerelor, sunt contrare art. 41 din
Constitutie si art. 480, 481, 942, 948 si 1411 din Codul civil, ale caror
prevederi consacra principiul consensualismului in raporturile de drept civil.
De asemenea, considera ca adoptarea ordonantei criticate nu este justificata de
existenta unui caz exceptional, asa incat este incalcat si art. 114 alin. (4)
din Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In acest sens, in esenta, arata ca prin art. VI din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 129/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, se stabileste ca bunurile din dotarea
Oficiului National al Registrului Comertului, a oficiilor registrului
comertului si a birourilor unice constituie, in limita aportului lor la
dobandirea respectivelor bunuri, patrimoniul Oficiului National al Registrului
Comertului. Asa fiind, in raport cu modul de constituire a patrimoniului - din
taxele percepute de oficiile registrului comertului pentru operatiile efectuate
si care, potrivit evidentelor Ministerului Finantelor Publice, le-au acoperit
cheltuielile de organizare si functionare si au inregistrat importante excedente
- "nu se pune problema unei confiscari si, cu atat mai putin, a unei
nationalizari". Arata ca, "in aceeasi ordine de idei",
sustinerea referitoare la inchirierea obligatorie si fara limita de timp a
imobilelor acestor camere este neconforma cu reglementarea la care se face
trimitere. In legatura cu neconstitutionalitatea art. VII din ordonanta,
considera ca aceste dispozitii "confera deplina libertate de a contracta
camerelor de comert si industrie, neimpunandu-se nici o restrictie ori conditionare",
si lasa la latitudinea lor "acceptarea (sau refuzul) de a asigura - contra
unei chirii - spatiile pe care le-au utilizat oficiile registrului comertului
si birourile unice". In ceea ce priveste referirea la incalcarea
prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, "care expliciteaza
notiunea urgentei in procesul de legiferare prin ordonante de urgenta a
Guvernului", considera ca "exigenta emiterii unei ordonante de
urgenta a fost determinata de necesitatea eliminarii imediate a deficientelor
constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii
crescande a comerciantilor fata de eficienta modului de organizare anterior
adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, de natura sa
afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr.
26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru
inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin art.
V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002. Aceste din
urma prevederi au urmatorul cuprins:
- Art. V: "(1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare
a prezentei ordonante de urgenta bazele de date, aplicatiile de intretinere si
utilizare a acestora, necesare in vederea tinerii si administrarii registrelor
comertului de catre Oficiul National al Registrului Comertului, respectiv
oficiile registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie
teritoriale, si functionarii birourilor unice din cadrul camerelor de comert si
industrie teritoriale, precum si documentele care privesc activitatea acestora
se preiau de catre Ministerul Justitiei - Oficiul National al Registrului
Comertului si de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale,
pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii
Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie teritoriale.
(2) Modul de utilizare de catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si
a Municipiului Bucuresti si de catre camerele de comert si industrie
teritoriale a informatiilor cuprinse in bazele de date se stabileste pe baza
contractuala sau prin protocol.";
- Art. VI: "(1) Bunurile aflate in dotarea Oficiului National al
Registrului Comertului, a oficiilor registrului comertului si a birourilor
unice constituie, in limita aportului acestora la dobandirea bunurilor
respective, patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului si vor fi
folosite potrivit destinatiei stabilite.
(2) Determinarea aportului prevazut la alin. (1) se va realiza pe baza
datelor furnizate de Ministerul Finantelor Publice.
(3) Predarea-preluarea bunurilor prevazute la alin. (1) se efectueaza prin
protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai Camerei
de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti si, respectiv, ai
camerelor de comert si industrie teritoriale.";
- Art. VII: "(1) In cazul spatiilor care nu fac parte din patrimoniul
Oficiului National al Registrului Comertului, constituit potrivit art. VI alin.
(1), Oficiul National al Registrului Comertului, oficiile registrului
comertului si birourile unice vor folosi sediile existente pe baza de contract
de inchiriere sau protocol, incheiat intre reprezentantii Ministerului
Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie ori, dupa caz, cu
persoanele care au dreptul de proprietate asupra imobilelor, pana la
identificarea unor sedii corespunzatoare pentru functionarea registrului
comertului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in
care spatiile care fac parte din patrimoniul Oficiului National al Registrului
Comertului sunt insuficiente pentru desfasurarea in conditii corespunzatoare a
activitatii."
In opinia autorului exceptiei, aceste prevederi de lege incalca
dispozitiile art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 135 alin. (1) si (6) si
ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, ale art. 17 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, precum si ale art. 1, 480, 481, 942, 948 si 1411 din Codul
civil.
Prevederile din Constitutie mentionate au urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal
de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.";
- Art. 114 alin. (4): "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta
ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre
aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca
in mod obligatoriu."
Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocat, de
asemenea, ca fiind incalcat, are urmatorul cuprins: "1. Orice persoana are
dreptul la proprietate, atat singura cat si in asociere cu altii.
2. Nimeni nu va fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala retine:
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comertului, "Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul
National al Registrului Comertului, organizat pe langa Camera de Comert si
Industrie a Romaniei". Aceste dispozitii au fost modificate prin art. I
pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, in sensul ca
"Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al
Registrului Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata
integral din venituri proprii, organizata in subordinea Ministerului Justitiei".
Ca urmare, dispozitiile art. V, VI si VII din aceeasi ordonanta de urgenta,
astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
156/2002, stabilesc ca bazele de date, aplicatiile de intretinere si utilizare
a acestora, necesare in vederea tinerii si administrarii registrelor comertului
de catre Oficiul National al Registrului Comertului, respectiv oficiile
registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale,
documentele care privesc activitatea lor, precum si bunurile aflate in dotarea
Oficiului National al Registrului Comertului, a oficiilor registrului
comertului si a birourilor unice, care constituie, in limita aportului acestora
la dobandirea lor, patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului, se
preiau de catre Ministerul Justitiei - Oficiul National al Registrului
Comertului si de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale,
pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii
Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie teritoriale.
Prin aceste prevederi, in esenta, in opinia autorului exceptiei, ordonanta de
urgenta criticata "este un act de nationalizare veritabil a proprietatii
private, care nu-si gaseste consacrarea in actuala Constitutie, fiind
incompatibila cu noul stat de drept", ceea ce incalca art. 15 alin. (2),
art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, art. 17 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art. 1, 480, 481, 942,
948 si 1411 din Codul civil.
In legatura cu aceste sustineri Curtea constata ca, astfel cum s-a aratat,
conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, registrul
central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului
Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, organizata in
subordinea Ministerului Justitiei, iar conform art. 9 din aceeasi lege,
modificat, oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea
Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare
tribunal. De asemenea, in temeiul art. 11 din aceeasi lege, modificat, pentru
operatiunile efectuate oficiul registrului comertului percepe taxe si tarife stabilite
prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Justitiei si a
Ministerului Finantelor Publice. Din coroborarea dispozitiilor de lege
mentionate rezulta ca registrul comertului desfasoara o activitate de interes
public, incredintata Oficiului National al Registrului Comertului si oficiilor
registrului comertului, ca autoritati publice, la dispozitia persoanelor
interesate de situatia economico-financiara a comerciantilor. Existenta
serviciilor publice infiintate prin lege sau prin alte acte normative poate
inceta, in mod simetric, tot prin lege sau alte acte normative. Tot astfel,
activitatea desfasurata de un serviciu public poate fi incredintata unei
autoritati statale sau unei persoane private ori poate fi transferata in
gestiunea unei autoritati statale de sine statatoare, impreuna cu bunurile
provenite din propriile venituri si necesare functionarii sale. Asadar,
modificarea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 prin art. I pct. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, constand in organizarea
Oficiului National al Registrului Comertului in subordinea Ministerului
Justitiei, iar nu pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a
Municipiului Bucuresti, reprezinta o optiune a legiuitorului ce nu constituie,
asa cum sustine autorul exceptiei, divizarea acestei din urma persoane
juridice. Oficiul National al Registrului Comertului nu a fost nici potrivit
redactarii anterioare a textului parte constitutiva a Camerei de Comert si
Industrie a Romaniei, ci un serviciu public organizat pe langa aceasta, ca o
structura de sine statatoare. Reglementarea serviciului public al registrului
comertului nu este supusa regulilor dreptului civil, ci normelor de drept
administrativ, potrivit carora intre serviciul public si baza sa materiala
exista o legatura substantiala. Asa fiind, in cauza nu sunt incidente
dispozitiile constitutionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la
constituirea patrimoniului Oficiului National al Registrului Comertului din
bunurile aflate in dotarea oficiului, a oficiilor registrului comertului si a
birourilor unice, in limita aportului lor la dobandirea bunurilor si pentru a
fi folosite potrivit destinatiei stabilite. Existenta acestor bunuri in
proprietatea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului
Bucuresti ar constitui o depasire a obiectului de activitate al acesteia. De
altfel, orice alta solutie ar duce la imbogatirea fara justa cauza a camerelor
de comert si industrie, care si-ar insusi pe aceasta cale, in mod ilegal,
bunuri provenite din venituri bugetare. Mai mult, potrivit pct. I.29 din anexa
la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al
acesteia, terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea
institutiile publice apartin domeniului public, ele neputand intra pe nici o
cale in proprietatea unei persoane juridice de drept privat.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste veniturile rezultate din activitatea
desfasurata de serviciul public, de regula, acestea sunt venituri bugetare, in
masura in care ele nu sunt utilizate pentru functionarea serviciului public.
Asa fiind, regula este aplicabila si in cauza, iar prin aceasta nu se incalca
prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, Camera de Comert si Industrie a
Romaniei si a Municipiului Bucuresti neavand un drept de proprietate asupra
bunurilor aflate in dotarea Oficiului National al Registrului Comertului, a
oficiilor registrului comertului si a birourilor unice.
Fata de cele aratate rezulta ca prevederile art. V, VI si VII din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, astfel cum a fost modificata prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, nu contravin art. 41 alin. (2)
din Constitutie si nici principiului neretroactivitatii legii consacrat de
dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2).
Dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere art. 135 alin. (1) din
Constitutie, ci, dimpotriva, ocrotesc proprietatea comerciantilor din Romania,
si nici alin. (6) al aceluiasi articol, referitor la inviolabilitatea bunurilor
proprietate privata, deoarece, in cauza, bunurile nu apartin domeniului privat
al statului, ci, prin natura juridica a institutiei care le administreaza,
apartin domeniului public.
Pentru aceleasi argumente Curtea nu retine invocarea incalcarii, prin
textele vizate de exceptia de neconstitutionalitate, a prevederilor art. 17 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, privind dreptul la proprietate al
oricarei persoane.
In legatura cu sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor art. 114
alin. (4) din Constitutie, potrivit carora, "In cazuri exceptionale,
Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa
depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in
sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu", din punctul de vedere al
Guvernului, Curtea retine ca "exigenta emiterii unei ordonante de urgenta
a fost determinata de necesitatea eliminarii imediate a deficientelor
constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii
crescande a comerciantilor fata de eficienta modului de organizare anterior
adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, de natura sa
afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata".
In sfarsit, autorul exceptiei invoca si incalcarea prevederilor art. 1,
480, 481, 942, 948 si 1411 din Codul civil. Sub acest aspect, Curtea, ca
instanta de contencios constitutional, nu se pronunta asupra conformitatii unor
acte normative intre ele, problema corelarii normative, fiind o cerinta de
tehnica legislativa, excedand competentei Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind
registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si
autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 156/2002, exceptie ridicata de Camera de Comert si Industrie
Iasi in Dosarul nr. 31.328/2002 al Judecatoriei Iasi.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu