Decizia Nr.211 din 13.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083D/2011.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Iuliu Aurel Burbea-Milescu, reprezentat prin avocatul George-Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reprezentată prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei pentru motive de neconstituţionalitate extrinseci şi intrinseci. Arată că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot afecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Cu toate acestea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, chiar dacă a fost aprobată prin lege de către Parlament, încalcă, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată şi este astfel contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.De asemenea, precizează faptul că lit. z) nu se integrează ansamblului normativ al art. 3, care vizează posibilitatea persoanelor interesate de a obţine informaţii cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii în cazul persoanelor care ocupă demnităţi sau funcţii.Astfel, posibilitatea oricărei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia în privinţa deţinătorului titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 face ca revoluţionarii să fie expuşi atenţiei publice, fără ca activitatea acestora să fie de interes public. Ca atare, textul de lege criticat contravine art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate instituie o restrângere a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, care are caracter definitiv, iar nu temporar, şi aduc atingere substanţei dreptului, fără a exista interes pentru a afla informaţii despre revoluţionari.Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a încălca dreptul la viaţa intimă, familială şi privată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Precizează că dreptul la viaţa intimă, familială şi privată nu este un drept absolut. Astfel, ingerinţa în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată instituită prin normele legale criticate este prevăzută de lege, îndeplinind condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate pentru destinatarii săi, urmăreşte un scop legitim, acela de deconspirare a Securităţii, este necesară într-un stat de drept, în condiţiile interesului membrilor societăţii de a le fi asigurat dreptul la informaţie, şi respectă totodată cerinţele de proporţionalitate. În plus, stabilirea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii cu privire la persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 nu se dispune după o procedură arbitrară, ci de către o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Prin urmare, prevederile legale criticate nu stabilesc o ingerinţă contrară normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 45.572/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.Excepţia a fost ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.657 din 2 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal întro cauză având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile „art. 3 alin. (1) lit. z)“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o restrângere a exerciţiului dreptului la viaţa intimă, familială şi privată printr-un text de lege care se regăseşte într-o ordonanţă de urgenţă, emisă de Guvern cu nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.Prevederile de lege criticate aduc atingere substanţei dreptului la viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor care au participat la Revoluţia din decembrie 1989 şi care au dobândit calitatea de revoluţionar, încălcare ce are loc prin recunoaşterea dreptului oricărei persoane de a accesa informaţii despre trecutul participanţilor la Revoluţie, precum şi prin posibilitatea de a fi făcute publice aceste informaţii prin mijloace de informare în masă. De asemenea, arată că revine statului obligaţia de a nu face nimic de natură a stânjeni dreptul la viaţa privată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.Aceleaşi prevederi legale aduc atingere substanţei dreptului la intimitate, la viaţa personală şi familială al persoanelor care deţin calitatea de revoluţionar, de vreme ce reglementarea în discuţie nu îşi găseşte o justificare nici prin teza întâi a acestui articol şi nici prin analizarea finalităţii textului de lege menţionat. De asemenea, prevederile legale criticate operează o restrângere nejustificată şi disproporţionată, fără a respecta condiţia limitării în timp a restrângerii exerciţiului dreptului.În plus, dacă în cazul persoanelor vizate de lit. a)-y) ale art. 3 din ordonanţa de urgenţă permiterea accesului la informaţiile publice se justifică prin faptul că acestea ocupă funcţii de conducere sau demnităţi publice, includerea în această enumerare a revoluţionarilor nu se justifică, de vreme ce calitatea de revoluţionar nu reprezintă o demnitate sau o funcţie publică.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă şi privată, exercitarea dreptului la informaţie fiind realizată într-un cadru prestabilit de legiuitor în scopul, enunţat în preambulul actului normativ, deconspirării persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de fosta Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă - a celor care ocupă funcţiile sau demnităţile enumerate în art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, deoarece acestea nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, obligaţia instituită prin textul de lege fiind justificată de necesitatea asigurării dreptului de acces la informaţii de interes public. Referitor la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, prin aprobarea ordonanţei de urgenţă de către Parlament, potrivit Legii nr. 293/2008, conţinutul său normativ a devenit lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Cât priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că în notele scrise ale autorului excepţiei şi în încheierea de sesizare este menţionat „art. 3 alin. (1) lit. z)“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.Întrucât în structura art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu se regăsesc alineate, Curtea constată că, în realitate, prevederile legale criticate se regăsesc în cuprinsul art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008. De asemenea, Curtea constată că, la momentul sesizării sale, prevederile legale criticate erau modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, fiind însă păstrată soluţia legislativă.Ca atare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin pct. 7 al articolului unic din Legea nr. 293/2008, acestea având următorul cuprins: „Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: [...]z)persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 26 privind dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă, precum şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cazul persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că prevederile legale criticate încalcă, în substanţa sa, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, prevăzut de art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine, pe de o parte, că dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private are un conţinut complex, cuprinzând, printre altele, dreptul individului de a întreţine şi de a dezvolta relaţii cu semenii săi (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 27 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Haralambie împotriva României, paragraful 77). De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nicio raţiune nu permite excluderea activităţii profesionale sau comerciale din sfera noţiunii de viaţă privată (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Niemietz împotriva Germaniei, paragraful 29). Ca atare, informaţiile privind numele şi trecutul unei anumite persoane din perspectiva activităţilor desfăşurate de aceasta, cum sunt, spre exemplu, cele referitoare la colaborarea cu organele Securităţii statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se înscriu în sfera noţiunii de viaţă privată, iar aducerea la cunoştinţa publică a unor asemenea informaţii poate fi privită ca o interferenţă cu viaţa ei privată. Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul la viaţa intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor. În acest sens, art. 26 alin. (2) din Constituţie stabileşte că persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Totodată, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 paragraful 2 că exercitarea dreptului la respectarea vieţii private poate face obiectul amestecului unei autorităţi publice doar în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că art. 8 din Convenţie are drept obiect principal apărarea individului de ingerinţele arbitrare ale puterilor publice, nelimitându-se la a pretinde statului să se abţină de la asemenea ingerinţe; acestui angajament negativ i se pot alătura obligaţiile pozitive legate de respectarea efectivă a vieţii private sau de familie. Ele pot impune adoptarea de măsuri vizând respectarea vieţii private, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile indivizilor între ei. Graniţa dintre obligaţiile pozitive şi negative ale statului potrivit art. 8 nu se pretează la o definiţie precisă; principiile aplicabile sunt totuşi comparabile. Mai precis, în cele două cazuri trebuie luată în calcul păstrarea echilibrului just dintre interesul general şi interesele individului, statul beneficiind oricum de o marjă de apreciere (a se vedea Hotărârea din 14 octombrie 2008, pronunţată în Cauza Petrina împotriva României, paragraful 35). Aplicând principiile enunţate în cauza de faţă, Curtea constată că posibilitatea oricărei persoane interesate de a avea acces la informaţii privind existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii a persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 este prevăzută de o ordonanţă de urgenţă, act normativ cu putere de lege, aprobată prin lege de către Parlament. De altfel, Curtea observă că soluţia legislativă criticată nu este de noutate, ci aceasta s-a regăsit în cuprinsul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în prezent abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Astfel, art. 2 lit. z) din lege stabilea la momentul adoptării că: Pentru a asigura dreptul de acces la informaţiile de interes public, orice cetăţean român cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică, a persoanelor care ocupă sau candidează pentru a fi alese ori numite în următoarele demnităţi sau funcţii: [...] z)persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989. Cât priveşte scopul reglementării, Curtea constată că acesta corespunde spiritului idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi se încadrează în cel enunţat în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, care arată, în esenţă, că permanenta teroare exercitată în perioada de dictatură comunistă împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale de către puterea comunistă, în special prin organele Securităţii statului, parte a poliţiei politice, îndreptăţeşte deconspirarea Securităţii. Aşadar, exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009). De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor (a se vedea Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993). În aceste condiţii se asigură un raport de proporţionalitate rezonabil între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului la informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept. În altă ordine de idei, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate implică garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare. Astfel, textul legal criticat stabileşte titularii dreptului de acces la informaţie - orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice, condiţiile de exercitare a acestui drept - la cerere şi persoanele vizate - persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. În plus, potrivit reglementărilor în vigoare, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apărare, părţile interesate având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. În plus, orice persoană care deţine titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii are posibilitatea de a cere, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond. Soluţionarea acestuia revine, de asemenea, unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, competentă a se pronunţa cu privire la legalitatea hotărârii judecătoreşti şi a sancţiona un eventual abuz în ceea ce priveşte constatarea colaborării cu organele Securităţii, chestiune socială şi morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României. Prin urmare, reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se circumscrie exigenţelor constituţionale şi convenţionale invocate. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că nu este îndreptăţită nici critica potrivit căreia ar fi încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece ordonanţa de urgenţă în discuţie ar afecta dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, Curtea constată că această susţinere este neîntemeiată. Astfel, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă a acesteia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011). Ca atare, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 prin Legea nr. 293/2008 nu poate avea relevanţă în examinarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. În acelaşi timp, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea reiterează faptul că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Aşa fiind, Curtea constată că prevederile legale criticate conţin norme pentru îndeplinirea obiectivului pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi l-a propus - deconspirarea Securităţii, fără a afecta, în sensul constituţional explicat, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată. În fine, în legătură cu critica potrivit căreia între partea introductivă a textului art. 3 şi conţinutul lit. z) a acestui articol nu ar exista concordanţă, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de competenţa legiuitorului. Instanţa de contencios constituţional a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că ea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Iuliu Aurel Burbea-Milescu în Dosarul nr. 45.572/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu