DECIZIE Nr. 210 din 7
martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar
nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Adam
Jinaru în Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.
La apelul nominal sunt prezenţi Dan Doru Ghiga şi
Sorin Mirel Ghiga, prin avocat Ştefania Ricman, precum şi Societatea Comercială „Forest Investments Group" - S.R.L. din Bucureşti, prin avocat Dorin Georgescu. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul părţilor Dan Doru
Ghiga şi Sorin Mirel Ghiga
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de
lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale,
întrucât, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, legiuitorul a readus în
actualitate o formă de
indiviziune forţată şi perpetuă, al cărei regim juridic presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de
proprietate sau a dreptului de moştenire. Aceste particularităţi ale dreptului de proprietate în indiviziune sunt determinate de
faptul că bunurile respective
sunt administrate şi
exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situaţiei
existente în momentul trecerii lor în proprietatea statului. Limitele şi conţinutul dreptului de proprietate comună recunoscut în favoarea formelor asociative prevăzute de lege au fost stabilite în acord cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1)
din Constituţie. Depune note
scrise.
Avocatul Societăţii Comerciale „Forest Investments Group" - S.R.L. solicită admiterea excepţiei, susţinând că alineatele (7) şi (8) ale art. 28 din Legea nr. 1/2000 „desfiinţează" dreptul de dispoziţie asupra terenurilor aflate în indiviziune, contravenind dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, iar trecerea în proprietatea publică a proprietăţii indivize în cazul dizolvării acestor forme asociative echivalează cu o expropriere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, arătând că legiuitorul a avut în vedere anumite particularităţi ale proprietăţii în forme asociative, în concordanţă cu dispoziţiile art.
44 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.273/2005, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28
alin. (7) şi (8)
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Adam Jinaru într-o cauză civilă având ca
obiect constatarea nulităţii
absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât, fiind vorba de proprietate
comună în formă asociativă (în speţă obştea), toţi membrii acesteia, de comun acord, ar trebui să decidă cu privire la exercitarea dreptului de dispoziţie.
Judecătoria Brezoi apreciază excepţia ca nefondată. In
acest sens consideră că, având în vedere particularităţile regimului juridic al proprietăţii comune, legiuitorul poate aduce limitări dreptului de proprietate, în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră excepţia neîntemeiată.
Este invocată în susţinere jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind
constituţionale, invocând, de
asemenea, jurispru-denţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului şi al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă
prevederile art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
Prevederile de lege criticate au fost modificate prin punctul 31 din Titlul VI
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi au următoarea
redactare:
„ (7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi
înstrăinate în
nici un mod, în întregime sau în parte.
(8) In cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în
proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de
proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la regimul juridic al unor forme tradiţionale de organizare a exploatării terenurilor forestiere (obşti, composesorate etc), reglementate în
prezent în Legea nr. 1/2000, Curtea, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, pronunţată în cadrul controlului a priori, a statuat că proprietatea comună sub toate formele pe care sistemul
juridic românesc le cunoaşte
nu este o formă de proprietate
al cărei exerciţiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietăţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de
proprietate, iar conţinutul
acestuia priveşte o
universalitate de bunuri. Atunci când există diferenţe între
formele de proprietate comună
ori între acestea şi
proprietatea exclusivă, în
ceea ce priveşte exercitarea
unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de
proprietate. In aceste condiţii,
regimul juridic al proprietăţii
privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor, în
considerarea particularităţilor
economice şi sociale şi juridice ale acestora, înaintea trecerii
terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând tocmai din modul de
organizare a unor astfel de forme asociative.
De aceea, legiuitorul a reglementat în mod deosebit
această categorie de bunuri,
sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme
asociative şi cu respectarea
regimului silvic. Limitele şi
conţinutul acestui drept au
fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, atunci când a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000.
Cele statuate în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă,
întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie
ridicată de Adam Jinaru în
Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu