DECIZIE   Nr. 21 din 20 aprilie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 95 din 17 mai 1993

    Florin Bucur Vasilescu     - presedinte
    Miklos Fazakas             - judecator
    Ion Filipescu              - judecator
    Ioan Muraru                - judecator
    Victor Dan Zlatescu        - judecator
    Gabriela Dragomirescu      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului formulat de Marcu Vasile impotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curtii Constitutionale, prin care se respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950 privind nationalizarea unor imobile.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 31 martie 1993, in lipsa intimatei Societatea Comerciala "Foisor" - S.A. si a procurorului, ambii legal citati, si consemnate in incheierea de la acea data, pronuntarea aminindu-se pentru 12 aprilie, iar apoi pentru 20 aprilie 1993.
    Din concluziile orale si scrise, depuse la dosar de recurentul Marcu Vasile, rezulta ca nu a fost de acord cu exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950, ridicata din oficiu de instanta, si deci nici cu sesizarea Curtii Constitutionale.
    Cat priveste Decizia Curtii nr. 3/2 februarie 1993 impotriva careia a formulat recursul, considera ca este data cu depasirea atributiilor pe care aceasta le are, ca prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 si art. 77 din Legea nr. 58/1991 sunt eronat interpretate si ca, potrivit Decretului nr. 92/1950, imobilul in litigiu era exceptat de la nationalizare.
    Din concluziile intimatei Regia Autonoma "Imobiliara" rezulta ca socoteste Decizia Curtii nr. 3/2 februarie 1993 temeinica si legala, pentru considerentele redate in incheierea din 31 martie 1993.

                       CURTEA CONSTITUTIONALA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost sesizata prin incheierea din 12 noiembrie 1992 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate - invocata din oficiu - a Decretului nr. 92/1950 privind nationalizarea unor imobile, in dosarul civil nr. 6129/1992.
    In motivarea exceptiei, instanta sustine: "art. 41 din Constitutie ocroteste si garanteaza proprietatea; dreptul de proprietate este un drept natural, permanent, etern si inegal; nationalizarea dispusa de Decretul nr. 92/1950 nu se intemeiaza pe o cauza de utilitate publica, incalcindu-se astfel prevederile art. 481 din Codul civil".
    Instanta pune in discutia partilor exceptia invocata, respectiv reclamantului Marcu Vasile si piritilor Regia Autonoma "Imobiliara" si Societatea Comerciala "Foisor" - S.A.
    Piritele pun concluzii de suspendare a judecarii cauzei si de trimitere a dosarului Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reclamantul - Marcu Vasile - nu se opune sesizarii Curtii Constitutionale, dar arata ca va depune in scris punctul sau de vedere cu privire la exceptie.
    In concluziile scrise, depuse la dosarul nr. 6129/1992 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, reclamantul Marcu Vasile isi precizeaza si isi expliciteaza actiunea in revendicare a imobilului nationalizat in temeiul Decretului nr. 92/1950, fara insa a face nici o referire la exceptia de neconstitutionalitate.
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 3/2 februarie 1993, respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru urmatoarele motive: Constitutia din 1991 nu retroactiveaza si, ca atare, pentru legile anterioare, ca in cazul Decretului nr. 92/1950, se pune problema daca ele mai sunt sau nu in vigoare (art. 150 alin. (1) din Constitutie), dupa cum sunt conforme sau incalca o prevedere constitutionala; din considerentele invocate de instanta rezulta ca ne aflam in prezenta conflictului legilor in timp, pentru solutionarea caruia este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de  cel constituit legii posterioare. Ca atare, chiar daca nationalizarea nu este constitutionala potrivit Constitutiei din 1991, dreptul subiectiv de proprietate al statului asupra imobilelor nationalizate nu este stins ca efect al intrarii in vigoare a acesteia, cat timp legea pe baza careia el s-a constituit a fost adoptata pe baza altui regim constitutional; exceptia invocata urmareste repararea, in natura, a daunelor suferite de persoanele ale caror imobile au fost nationalizate; potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei se reglementeaza prin lege.
    Prin recursul formulat in termen legal impotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993, Marcu Vasile solicita desfiintarea acesteia, deoarece este netemeinica si nelegala, si retrimiterea dosarului judecatoriei pentru legala solutionare.
    In motivarea recursului se sustine: gresita intelegere de catre Curte a pozitiei recurentului cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, mai precis, lipsa acordului sau in legatura cu trimiterea dosarului spre solutionare de catre aceasta; neconstitutionalitatea Decretului nr. 92/1950 chiar fata de Constitutia din 1948, care ofera protectie proprietatii private; neconstitutionalitatea Deciziei nr. 3/2 februarie 1993, care obliga la anularea sau anihilarea oricaror dispozitii legale in materie civila, legi care stau la baza solutionarii diferitelor litigii intre persoane fizice sau juridice, pe parcursul desfasurarii acestora, si nesemnarea deciziei de catre toti judecatorii Curtii, ceea ce creeaza imposibilitatea cunoasterii pozitiei acestora.
    In vederea solutionarii recursului, in baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 47/1992, facand aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, au fost solicitate puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    In raspunsul sau, Senatul Romaniei considera ca decizia atacata este intemeiata.
    Punctul de vedere al Guvernului referitor la recursul formulat impotriva deciziei Curtii si, respectiv, la exceptia de neconstitutionalitate este in esenta urmatorul: art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabileste ca deciziile Curtii, prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi, constituie temei legal pentru rejudecarea unor cauze numai daca acestea au ca obiect raporturi juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991 si, ca atare, controlul constitutionalitatii unor acte normative adoptate inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei actuale nu are temei legal. Aceste acte sunt supuse regimului instituit prin art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care ele nu contravin prevederilor constitutionale, iar constatarea abrogarii apartine exclusiv instantei de judecata in rezolvarea unui litigiu.
    De asemenea, apreciaza ca Decretul nr. 92/1950 a avut o aplicare temporara, producindu-si efecte la data emiterii lui, iar repararea daunelor suferite de cetateni prin aplicarea acestui decret urmeaza a se realiza prin lege, conform solutiei stabilite de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
    Guvernul considera Decizia nr. 3/2 februarie 1993 a Curtii Constitutionale temeinica si legala.
    Camera Deputatilor nu a transmis punctul sau de vedere referitor la recurs si, respectiv, la exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    In legatura cu competenta Curtii de a solutiona recursul formulat, sunt aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 47/1992, fiind indeplinite cerintele acestui text.
    Referitor la primul motiv de recurs, si anume cel privind lipsa acordului reclamantului-recurent pentru sesizarea Curtii in scopul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, se retine ca aceasta a aplicat prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora instanta poate, din oficiu, sa invoce neconstitutionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, ceea ce Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a si facut.
    Potrivit art. 23 alin. (6) partea finala din Legea nr. 47/1992, incheierea de suspendare este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Incheierea din 12 octombrie 1992 nu a fost insa recurata de catre Marcu Vasile, ceea ce inseamna ca recurentul a achiesat la cele stabilite de instanta prin incheierea respectiva.
    Afirmatia reclamantului-recurent, potrivit careia "va depune punctul sau de vedere asupra exceptiei invocate", nu a fost insa materializata, in notele scrise depuse la dosar nefacindu-se nici o mentiune cu privire la aceasta exceptie.
    In temeiul acestor considerente, urmeaza ca acest motiv de recurs sa fie respins.
    Prin cea de-a doua critica adusa deciziei recurate se sustine ca decizia Curtii este nelegala, deoarece Decretul nr. 92/1950 este neconstitutional, chiar fata de Constitutia din 1948, sub regimul careia a fost emis, care oferea, de asemenea, protectie proprietatii private.
    Solutionarea acestui motiv de recurs impune clarificarea competentei Curtii si sferei controlului pe care aceasta il poate exercita potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie.
    Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, competenta Curtii priveste numai raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991.
    In speta, insa, raportul juridic dedus judecatii s-a nascut in temeiul Decretului nr. 92/1950, indata dupa aparitia acestuia, deci inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei actuale si, prin urmare, nici acest motiv de recurs nu este intemeiat.
    Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critica motivarea deciziei in ce priveste repararea in natura a daunelor aduse prin aplicarea unor reglementari anterioare Constitutiei din 1991, considerandu-se ca aceasta reparare se poate face nu numai prin lege, ci si prin hotarari ale instantelor judecatoresti ce se pot pronunta pana la aparitia acesteia.
    In privinta acestui motiv de recurs, se retine ca acelasi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care are caracter imperativ, stabileste ca repararea pagubelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege.
    In consecinta, si acest motiv de recurs urmeaza a fi respins.
    In privinta celui de-al patrulea motiv de recurs, potrivit caruia decizia este nelegala, nefiind semnata de toti membrii completului, se retine ca, potrivit art. 32 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, deciziile, hotararile si avizele se certifica de presedintele Curtii sau al completului si de magistratul-asistent care a participat la dezbateri; aceasta prevedere a fost respectata in cazul deciziei recurate.
    De mentionat ca minuta ei a fost semnata de toti judecatorii care au format completul, fapt ce rezulta din certificarea deciziei de catre presedintele completului si magistratul-asistent.
    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, recursul formulat de Marcu Vasile este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
    Fata de cele de mai sus,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Marcu Vasile, domiciliat in Bucuresti, str. Matache Dobrescu nr. 5, et. 1, ap. 2, sector 3, impotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curtii Constitutionale.
    Definitiva.
    Pronuntata azi, 20 aprilie 1993.

                PRESEDINTE,
                Florin Bucur Vasilescu

                        Magistrat-asistent,
                        Gabriela Dragomirescu