DECIZIE Nr.
207 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 si art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul
bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate
publica
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul
bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate
publică, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal răspunde Avocatul Poporului, prin
consilier juridic.
Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea
excepţiei, deoarece prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16
alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arată că prevederile legale
criticate permit autorităţilor competente să lipsească angajaţii de anumite
sporuri legale.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată. In acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Cu Adresa nr. 7.791 din 17
septembrie 2008, înaintată Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d)
teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul
bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate
publică.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 154/1998, care prevăd că pentru demnitari unica formă de remunerare a
activităţii desfăşurate o constituie indemnizaţia lunară, dreptul la sporuri
fiind recunoscut numai pentru unele categorii de salariaţi, au caracter
discriminatoriu, fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin.
(2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens este
invocată jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând adresa Avocatului Poporului, punctul de
vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 19
şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane
care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 266
din 16 iulie 1998, care au următorul cuprins:
- Art. 19: „Persoanele care
ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată,
la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II.";
-Art. 20 alin. (1): „Indemnizaţia
lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii
corespunzătoare funcţiei
şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care
se determină în raport cu venitul salariat."
Avocatul Poporului susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (2)
privind protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin
Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 212 din
8 martie 2006, constatând constituţionalitatea prevederilor art. 19 şi art. 20
alin. (1) din Legea nr. 154/1998, a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile
şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte
normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi
fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie.
Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază
pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar reprezintă opţiunea
liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor
funcţii. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la
indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe
care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se
acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau
chiar anula. Astfel, principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării,
invocat de autorul excepţiei, aplicându-se doar situaţiilor egale ori analoage,
tratamentul juridic diferenţiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor
situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă în cauza de faţă nici privilegii şi
nici discriminări.
Intrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi
soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea reţine totodată că prevederile legale criticate
nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât
acestea nu privesc niciunul dintre criteriile menţionate de textul
constituţional, referitoare la măsurile de protecţie socială a muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică,
excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta