DECIZIE Nr. 200 din 4 iulie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din
Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile
socialiste de stat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 1 august 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina
muncii in unitatile socialiste de stat, exceptie ridicata de Stefan Zait in
Dosarul nr. 6.446/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 41C/2002 avand in vedere
ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Ioan Obada in
Dosarul nr. 9.156/2001 al Tribunalului Suceava - Sectia civila este identic cu
cauza mentionata.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul
Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru
conexare.
Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata
si al art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea
Dosarului nr. 41 C/2002 la Dosarul nr. 39 C/2002, care este primul inregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, invocand in acest sens Decizia
Curtii Constitutionale nr. 354/2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 6.446/2001
al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila, respectiv prin Incheierea din 14
ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9.156/2001 al Tribunalului Suceava -
Sectia civila, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind
organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, exceptii
ridicate de Stefan Zait si, respectiv, de Ioan Obada.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Stefan Zait se
sustine ca prevederile de lege criticate incalca principiul egalitatii in
drepturi a cetatenilor prevazut la art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat
"exista dispozitii legale, prin care s-au instituit norme diferite de
acelea ale art. 16 din Legea nr. 1/1970, norme prin care suspendarea din
functie a unui salariat sau a unui functionar public se poate face numai in
conditii bine determinate, una dintre aceste conditii fiind fie inceperea
urmaririi penale impotriva persoanei respective, fie punerea in miscare a
actiunii penale, ceea ce creeaza o vadita inegalitate intre cetateni,
intemeiata nu pe diferenta de situatie juridica a acestora, ci pe functia
detinuta". Totodata, se arata ca prin suspendarea din functie a unei
persoane, in baza art. 16 din Legea nr. 1/1970, se instituie o prezumtie de
vinovatie impotriva acelei persoane, ceea ce contravine dispozitiilor art. 23
alin. (8) din Legea fundamentala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Ioan Obada se
arata ca prevederile art. 16 din Legea nr. 1/1970 incalca dispozitiile art. 23
alin. (8) si ale art. 38 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece aduc
atingere dreptului la munca si prezumtiei de nevinovatie.
Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate
sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin.
(8) si ale art. 38 alin. (1). Se arata in acest sens ca dispozitiile art. 16
din Legea nr. 1/1970 "nu numai ca incalca prezumtia de nevinovatie,
instituita prin art. 23 alin. (8) din Constitutie, dar aduc si o grava
ingradire a dreptului la munca, astfel cum este acesta garantat de art. 38
alin. (1) din Legea fundamentala, cu atat mai mult cu cat, pe timpul
suspendarii din functie, contestatorului i s-a oferit un loc de munca inferior
pregatirii sale profesionale". De asemenea, se sustine ca prevederile art.
16 din Legea nr. 1/1970 sunt discriminatorii, deoarece "suspendarea din
functie a celor mai multe categorii socioprofesionale, a caror activitate este
reglementata de acte normative adoptate dupa 1989 (de exemplu: art. 59 din
Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 si art. 79 din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici), opereaza doar in conditiile
in care impotriva persoanelor ce fac parte din aceste categorii au fost
declansate proceduri judiciare, respectiv fie inceperea urmaririi penale, fie
punerea in miscare a actiunii penale, nefiind suficienta existenta unei
plangeri prealabile".
Tribunalul Suceava - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se arata ca situatia
reglementata de art. 16 din Legea nr. 1/1970 nu incalca prevederile art. 38
alin. (1) din Constitutie, potrivit carora dreptul la munca nu poate fi
ingradit, "deoarece salariatul are posibilitatea incadrarii pe un alt post
intr-o alta unitate sau chiar in aceeasi unitate". Totodata se considera
ca dispozitiile art. 23 alin. (8), referitoare la prezumtia de nevinovatie, nu
au incidenta in cauza.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca nu se poate retine
neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate, deoarece acestea nu
contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale
si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Se arata ca art. 16
din Legea nr. 1/1970, care dispune suspendarea contractului de munca numai pana
la finalizarea plangerii penale, nu incalca dispozitiile constitutionale ale
art. 23 alin. (8) din Constitutie, "intrucat pe perioada suspendarii
contractului de munca, salariatul se poate angaja intr-o alta functie, fie la o
alta unitate, fie chiar in aceeasi unitate, dar pe o functie care sa nu atraga
incompatibilitatea in raport cu fapta penala savarsita". De asemenea, se
considera ca "prin dispozitia de lege criticata nu se aduce atingere
prezumtiei de nevinovatie prevazute la art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece
suspendarea din functie a salariatului nu are valoarea unei sanctiuni
disciplinare, penale sau de alta natura, ci reprezinta o masura obligatorie, cu
caracter preventiv, ce se impune a fi luata de unitate impotriva salariatului
in legatura cu care exista banuiala ca ar fi comis o fapta penala incompatibila
cu functia detinuta". In opinia exprimata "art. 16 din Legea nr.
1/1970 nu incalca nici principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, statuat
in art. 16 alin. (1) din Constitutie, masura suspendarii contractului de munca
fiind obligatorie pentru oricare salariat impotriva caruia unitatea a formulat
plangere penala sau a fost trimis in judecata pentru fapte penale".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile
socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27
martie 1970, text care are urmatorul cuprins: "In cazul in care unitatea a
facut plangere penala impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis in
judecata pentru fapte penale, incompatibile cu functia detinuta, conducerea
unitatii il va suspenda din functie. Pe timpul suspendarii nu se platesc
drepturile de salariu."
Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei sunt art. 16 alin.
(1), art. 23 alin. (8) si art. 38 alin. (1), texte potrivit carora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei si alegerea locului de munca sunt libere."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina
muncii in unitatile socialiste de stat nu contravin normelor constitutionale
invocate. Astfel, prevederile art. 16 din lege, in temeiul carora formularea
plangerii penale impotriva unui salariat determina suspendarea acestuia din
functie, nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece ele nu
creeaza un regim privilegiat pentru salariati, ci instituie un tratament
juridic diferit pentru cei care sunt trimisi in judecata pentru fapte penale
sau impotriva carora s-a facut o plangere penala. Suspendarea din functie a
acestor salariati este o masura legala care protejeaza unitatea (societate
comerciala, regie autonoma etc.) fata de pericolul continuarii activitatii
ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale unei fapte penale. De
altfel, prin insasi natura sa, masura suspendarii din functie are un caracter
provizoriu, ceea ce exclude incalcarea prezumtiei de nevinovatie, consacrata la
art. 23 alin. (8) din Constitutie.
Totodata, raportarea dispozitiilor legale criticate la prevederile art. 38
alin. (1) din Constitutie nu poate fi primita, deoarece suspendarea din functie
a unei persoane impotriva careia s-a formulat o plangere penala nu este de
natura sa ingradeasca dreptul la munca, in conditiile in care persoana in cauza
poate sa isi aleaga un alt loc de munca.
Curtea a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 16 din Legea
nr. 1/1970, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale, si, prin
Decizia nr. 354 din 19 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 16 din 14 ianuarie 2002, a respins exceptia ca
neintemeiata. Solutia si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intemeiata pe lipsa de
corelare a dispozitiei legale in discutie cu alte norme legale care
reglementeaza aceeasi materie (art. 59 din Legea administratiei publice locale
nr. 215/2001 si art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici), Curtea observa ca acestea nu intra sub incidenta controlului de
constitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din
Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile
socialiste de stat, exceptie ridicata de Stefan Zait in Dosarul nr. 6.446/1999
al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila si de Ioan Obada in Dosarul nr. 9.156/2001
al Tribunalului Suceava - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 iulie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu