DECIZIE Nr. 200 din 26 iunie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80
din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 505 din 27 august 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, exceptie ridicata de Ilie Mircea Rai in Dosarul nr.
3.082/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, lipsind celelalte parti,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Autorul exceptiei solicita amanarea cauzei pentru a se solicita din nou
punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, care
nu au fost comunicate Curtii Constitutionale. De asemenea, considera ca este
necesar sa se solicite si alte documente, si anume: raportul Comisiei pentru
munca si protectie sociala, al Comisiei pentru drepturile omului, al comisiei
juridice, al Comisiei de disciplina si imunitati, avizul Comisiei pentru
drepturile omului, raportul de mediere al comisiilor juridice ale celor doua
Camere ale Parlamentului. Considera ca aceste documente sunt importante pentru
solutionarea exceptiei, intrucat atesta derularea procedurii de adoptare a
Legii nr. 168/1999. Mai arata ca raportul judecatorului-raportor nu se refera
la motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece cand o lege este nula
presedintele tarii nu poate emite decret de promulgare inainte de a fi semnata
legea de catre presedintele Senatului. Totodata se cere amanarea cauzei si
pentru a se solicita punctul de vedere al noului Guvern.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de amanare
a cauzei, formulata de autorul exceptiei, precizand ca este al doilea termen la
care autorul exceptiei solicita amanarea, dupa ce a obtinut un termen pentru
lipsa de aparare, iar potrivit art. 54 din Constitutie drepturile si
libertatile trebuie exercitate cu buna-credinta. Se mai arata ca in realitate
se incearca tergiversarea solutionarii cauzei.
Curtea, deliberand asupra cererii de amanare a cauzei, formulata de autorul
exceptiei, constata ca au fost respectate cerintele art. 24 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicata, si, in consecinta, respinge cererea de amanare,
acordand cuvantul pe fondul cauzei.
Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei, sustinand ca Legea nr.
168/1999 este in intregul sau neconstitutionala, si indeosebi capitolul III al
acesteia, deoarece nu s-a respectat procedura de adoptare a legii.
Se sustine, de asemenea, ca legea criticata este neconstitutionala,
deoarece Legea nr. 168/1999 a fost semnata de Presedintele Romaniei inainte de
a fi semnata de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului. Se mai sustine
ca dispozitiile legii criticate au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie
2000, iar nu anterior acestei date. Prin urmare, legea mentionata nu poate fi
aplicata litigiului care dateaza din anul 1996. De aceea dispozitiile art. 79
si 80 din lege, care se refera si la aceste litigii anterioare adoptarii legii,
sunt neconstitutionale. Se considera ca legile trebuie sa fie concordante, fara
discriminari (de exemplu, dreptul la munca si dreptul la pensie). Considera ca
nu se poate judeca in termenul de 10 zile, prevazut de Legea nr. 168/1999, o
actiune avand 12 capete de cerere. Pe de alta parte, legea are lacune grave,
deoarece nu se prevede si solutionarea drepturilor nepatrimoniale. Precizeaza
ca a mai invocat si neconstitutionalitatea altor texte de lege, in raport cu
prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie, texte care
contravin si prevederilor art. 1 din Codul civil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, precizand ca art. 144 din Constitutie, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992 nu prevad printre atributiile Curtii
Constitutionale si pe aceea de a verifica procedura de adoptare a legii. Se
considera ca sustinerile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea
dispozitiilor legale criticate sunt neintemeiate, deoarece sunt respectate atat
prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la
neretroactivitatea legii civile, cat si cele ale art. 21 din Constitutie,
privind accesul liber la justitie. Se precizeaza ca, asa cum s-a statuat de
Curtea Constitutionala prin numeroase decizii, accesul liber la justitie nu
inseamna accesul la toate structurile judecatoresti, ci accesul la o cale
efectiva de atac, in speta la calea de atac a recursului. Se mai arata ca
autorul exceptiei a exercitat deja si calea de atac a apelului, cauza
aflandu-se actualmente in recurs.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.082/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Ilie
Mircea Rai.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca Legea nr. 168/1999 a fost promulgata prin Decretul nr. 361 la
data de 11 noiembrie 1999, inainte de data semnarii sale de catre presedintele
Senatului (12 noiembrie 1999), ceea ce constituie o incalcare a prevederilor
art. 77 din Constitutie. Se mai considera ca art. 79 din Legea nr. 168/1999
este contrar art. 21 din Constitutie, deoarece prevede ca "Hotararile
instantei de fond sunt definitive", eliminand sau limitand caile ordinare
de atac care, potrivit Codului de procedura civila, sunt apelul si recursul. Se
mai sustine ca in acest mod acelasi text de lege anuleaza si dreptul la munca
garantat de art. 38 din Constitutie si incalca, de asemenea, si prevederile
art. 51 din Legea fundamentala, potrivit carora respectarea Constitutiei, a
suprematiei acesteia si a legilor este obligatorie. Se invoca si tratarea
discriminatorie a dreptului la munca, ca drept fundamental fata de alte
drepturi. Autorul exceptiei considera ca termenul de 10 zile prevazut la art.
80 pentru declararea recursului este "nestiintific si nelegal, fiindca
acest regim se poate aplica numai in cazul declararii starii de razboi, conform
prevederii art. 92 si art. 93 din Constitutie" si reprezinta "un
regim discriminatoriu fata de tratarea celorlalte drepturi care se judeca dupa
regulile Codului de procedura civila".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 21, 38 si 51, invocate de autorul
exceptiei, ci asigura conditii pentru "solutionarea cu celeritate a
litigiilor de dreptul muncii".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, considerand ca dispozitiile art. 79 si
80 din Legea nr. 168/1999 nu incalca prevederile art. 21, 38 si 51 din
Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din
incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999), dispozitii care
se refera la caracterul definitiv al hotararilor instantei de fond, la termenul
de redactare si comunicare a acestor hotarari partilor din proces (15 zile),
precum si la termenul de 10 zile de la comunicare, termen in care partile pot
declara recurs. Desi autorul exceptiei a criticat pentru neconstitutionalitate
si alte articole din aceeasi lege, prin incheierea de sesizare (ramasa
definitiva prin nerecurare), Curtea Constitutionala a fost investita numai cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din legea
mentionata. Prin urmare, obiectul exceptiei il constituie numai aceste
dispozitii, iar nu si celelalte texte de lege cuprinse in cererea prin care
autorul a ridicat exceptia. In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate
autorul acesteia a invocat incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21,
referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 38, referitoare la munca si
protectia sociala a muncii, si ale art. 51, referitoare la respectarea
Constitutiei si a legilor.
De asemenea, autorul exceptiei a considerat ca textele de lege criticate
contravin si prevederilor Codului de procedura civila, referitoare la caile
ordinare de atac (apelul si recursul).
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura
de judecata sunt stabilite de lege". Prin urmare, stabilirea cailor de
atac, a termenelor de comunicare a hotararilor, a termenelor de exercitare a
cailor de atac si a altor reguli procedurale constituie domenii care apartin
legiuitorului, fiind de nivelul legii, iar nu de nivel constitutional. Curtea
constata ca prevederile art. 21 din Constitutie nu sunt incalcate, deoarece in
cauza accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea partilor de a
se adresa instantei de judecata si de a declara recurs impotriva hotararii
instantei de fond, exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime nefiind ingradita prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul).
Nici un text constitutional nu prevede obligativitatea existentei a doua cai
ordinare de atac. De altfel, Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta
sa ca "accesul liber la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul
la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel,
Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege,
deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar
acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti,
in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite" (de exemplu,
Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994).
Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu ingradesc
nici dreptul la munca, garantat de alin. (1) al art. 38 din Constitutie,
deoarece nu limiteaza libertatea alegerii profesiei ori a alegerii locului de
munca.
Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca dispozitiile art. 79 si 80 din
Legea nr. 168/1999 nu incalca nici prevederile art. 51 din Constitutie,
referitoare la indatorirea fundamentala a respectarii Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor, intrucat dispozitiile legale criticate nu
contravin Constitutiei. Pe de alta parte, Parlamentul, ca unica autoritate
legiuitoare, poate modifica sau abroga legile in vigoare, cu conditia
respectarii prevederilor Legii fundamentale.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 168/1999 in
raport cu prevederile art. 77 din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta
este neintemeiata, deoarece autorul exceptiei ignora data adoptarii legii (in
Senat la 13 mai 1999, in Camera Deputatilor la 14 septembrie 1999, iar a
raportului de mediere la 19 octombrie 1999 de Camera Deputatilor) confundand
data semnarii legii (12 noiembrie 1999) cu data adoptarii acesteia in
Parlament. Promulgarea Legii nr. 168/1999, adoptata in Parlament la datele
mentionate, prin Decretul nr. 361 din 11 noiembrie 1999 de catre Presedintele
Romaniei, este in mod evident ulterioara, iar nu anterioara adoptarii legii. In
realitate autorul exceptiei confunda data semnarii legii cu data adoptarii
acesteia.
In sfarsit, textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de
constitutionalitate al Curtii, constatandu-se ca sunt conforme prevederilor
Constitutiei (de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 230 din 16
noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665
din 16 decembrie 2000, Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 6 februarie
2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 18
aprilie 2001).
Curtea retine ca atat solutiile, cat si considerentele cuprinse in
deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu
au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei
Curtii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80
din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie
ridicata de Ilie Mircea Rai in Dosarul nr. 3.082/2000 al Tribunalului Bucuresti
- Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan