DECIZIE   Nr. 2 din 14 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 130 din 27 februarie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Esan Septar in Dosarul nr. 379/C/2002 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii textului legal criticat Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 58/2002, statuand ca textul este constitutional.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 mai 2002, pronuntata in Dosarul nr. 379/C/2002, Curtea de Apel Constanta - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Esan Septar.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei considera ca dispozitiile criticate incalca numeroase texte constitutionale, si anume:
    - art. 15 alin. (2), intrucat ar fi vorba despre o dispozitie retroactiva, nulitatea absoluta fiind stabilita pentru fapte determinate ca ilicite de o lege aparuta ulterior;
    - art. 16, intrucat prevederea ar infrange principiul egalitatii cetatenilor;
    - art. 41 alin. (3), intrucat textul legal consacra o veritabila nationalizare.
    Instanta de judecata apreciaza ca prevederile legale criticate nu contravin nici art. 15 alin. (2) si nici art. 41 alin. (3) din Constitutie, intrucat ele constata expres o nulitate absoluta preexistenta.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca dispozitiile art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, facand referire la dispozitiile imperative prevazute in art. 28 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991, constata expres o nulitate absoluta preexistenta si dispun desfiintarea actelor juridice incheiate cu incalcarea cerintelor legale. Se arata ca in sensul celor mentionate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 18/1999.
    Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 58/2002, neexistand temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudentei.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a caror redactare este urmatoarea:
    - Art. III: "(1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: [...]
    h) actele de vanzare-cumparare privind constructiile afectate unei utilizari sociale sau culturale - case de locuit, crese, gradinite, cantine, camine culturale, sedii si altele asemenea - ce au apartinut cooperativelor agricole de productie, cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
    (2) Nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, procuror si de alte persoane care justifica un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantelor judecatoresti de drept comun, care au plenitudine de jurisdictie."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (3), al caror cuprins este urmatorul:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare, a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dandu-se textelor o noua numerotare, astfel incat art. 28 ultimul alineat a devenit art. 29 ultimul alineat, textele fiind identice. Potrivit acestui text, imobilele afectate unei utilizari sociale sau culturale, care au apartinut fostelor cooperative agricole de productie, au trecut, o data cu intrarea in vigoare a Legii fondului funciar, in proprietate publica, iar sanctiunea nulitatii absolute in cazul nerespectarii dispozitiilor art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991, republicata, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezulta deci ca sanctiunea nulitatii absolute in cazul incheierii actelor de instrainare a unor astfel de imobile se intemeiaza pe insesi prevederile art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991, republicata, nulitatea putand fi invocata de autoritatile prevazute de alin. (2) al art. III din Legea nr. 169/1997. Aceste dispozitii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decat sa precizeze inca o data sanctiunea nulitatii actelor translative de proprietate incheiate cu incalcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobandirii valabile a dreptului de proprietate.
    Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, facand referire la actele de vanzare-cumparare privind constructiile afectate unei utilizari sociale sau culturale, care au apartinut cooperativelor agricole de productie, incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute la art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991, republicata, constata expres o nulitate absoluta preexistenta. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca intre cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situatiilor juridice anterioare intrarii sale in vigoare. In cazul de fata insa sanctiunea este aceeasi, astfel incat continuitatea reglementarii exclude, prin ipoteza, retroactivitatea celei noi.
    In acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 18 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, cat si prin Decizia nr. 58 din 26 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002.
    Atat solutia, cat si considerentele din aceste decizii sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Esan Septar in Dosarul nr. 379/C/2002 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu