Decizia Nr.186 din 06.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Polus Transilvania Companie de Investiţii“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.625/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj şi care constituie obiectul Dosarului nr. 278D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că nu a fost introdusă nicio moţiune de cenzură ca urmare a angajării răspunderii Guvernului pe proiectul legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, iar legea de aprobare a fost supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării acesteia, Curtea reţinând constituţionalitatea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.625/1285/2006, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Polus Transilvania Companie de Investiţii“ - S.A. din Cluj-Napoca, într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii unui act de parcelare şi a unui contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă criticată este neconstituţională, întrucât a fost aprobată printr-o lege adoptată prin angajarea răspunderii de către Guvern. În opinia sa, această modalitate nu permite respingerea ordonanţei, astfel că Parlamentul este lipsit de cele două opţiuni constituţionale: de a aproba ordonanţa sau de a o respinge, rămânându-i doar opţiunea de a o aproba, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (7) din Constituţie [fostul art. 114 alin. (5)]. În acest sens, arată că, dacă se adoptă o moţiune de cenzură în urma angajării răspunderii Guvernului pe un proiect de lege de aprobare a unei ordonanţe, proiectul este respins. Ceea ce nu înseamnă, însă, şi respingerea ordonanţei, pentru aceasta fiind nevoie de o lege de respingere, nu de respingerea unui proiect de lege de aprobare. Într-o asemenea ipoteză, adoptarea moţiunii de cenzură nu conduce şi la respingerea ordonanţei, care continuă să rămână în vigoare şi să îşi producă efectele. În plus, susţine că, chiar dacă s-ar accepta ideea că ordonanţa putea fi aprobată prin angajarea răspunderii Guvernului, această procedură nu îndeplinea, în speţă, condiţiile art. 114 din Constituţie (fost art. 113), întrucât nu exista absolut niciun motiv de urgenţă care să conducă Guvernul către soluţia in extremis de a apela la procedura de asumare a răspunderii, dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 erau deja în vigoare, iar aprobarea lor mai târzie prin procedura legislativă obişnuită nu ar fi produs niciun fel de consecinţe de ordin juridic, de natură să afecteze interesele statului şi ale societăţii.Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în opinia sa, autoarea acesteia face o confuzie în ceea ce priveşte efectele adoptării unei moţiuni de cenzură în cadrul procedurii de asumare a răspunderii şi respingerea proiectului de lege de aprobare, care implică şi respingerea ordonanţei. Precizează că Parlamentul are posibilitatea practică de a recurge la ambele opţiuni şi menţionează că, raportat la domeniul de reglementare al legii şi la conjunctura politică şi economică, Guvernul a avut o putere de apreciere exclusivă a modalităţii în care urma a supune adoptării proiectul de lege de aprobare a ordonanţei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului şi la art. 115 alin. (7) privind aprobarea prin lege de către Parlament a ordonanţelor cu care a fost sesizat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorul acesteia critică aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 printr-o lege adoptată prin intermediul procedurii asumării răspunderii Guvernului. Or, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în cadrul controlului a priori, cu privire la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, constatând că adoptarea acesteia este constituţională. Cu acel prilej, Curtea a respins principala critică de neconstituţionalitate formulată în sesizare, potrivit căreia un proiect de lege pentru aprobarea unei ordonanţe de urgenţă nu ar putea forma obiectul angajării răspunderii Guvernului.De fapt, autorul prezentei excepţii susţine că prin angajarea răspunderii asupra proiectului legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, Guvernul a folosit o strategie care conduce automat Parlamentul către o unică soluţie, aceea a menţinerii în vigoare a ordonanţei, indiferent dacă eventuala moţiune de cenzură introdusă subsecvent angajării răspunderii Guvernului este sau nu adoptată de Parlament. O asemenea critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, întrucât votarea moţiunii de cenzură are ca efect demiterea Guvernului, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituţie, precum şi respingerea proiectului de lege. În acest caz, respingerea proiectului legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, ca urmare a adoptării moţiunii de cenzură, echivalează cu adoptarea unei legi de respingere a acesteia, nemaifiind necesară iniţierea unui nou proiect de lege de respingere a ordonanţei de urgenţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Polus Transilvania Companie de Investiţii“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.625/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu