DECIZIE   Nr. 182 din 16 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 si prin Legea nr. 99/1999

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 3 din  7 ianuarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 si prin Legea nr. 99/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agromara" - S.R.L. din Sighetu Marmatiei in Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    La apelul nominal raspund Societatea Comerciala "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, reprezentata prin Gheorghe Arba, Banca de Export-Import a Romaniei (EXIMBANK) - S.A. Bucuresti, reprezentata prin consilier juridic Vasilica Simionescu, Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, reprezentata prin consilier juridic Carmen Caracas, lipsind Societatea Comerciala "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judetul Maramures, RENEL Baia Mare, Regia Autonoma de Gospodarie Comunala Mara Nord Sighetu Marmatiei, Regia Autonoma "Apele Romane" Cluj, Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului Maramures, Societatea Comerciala "Hermes Contact" - S.A. Baia Mare, Directia de telecomunicatii Maramures, Societatea Comerciala "Acqterm" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comerciala "Sighetfor" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comerciala "Trust Miron" - S.R.L. Baia Mare si Credit Bank - Sucursala Maramures, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Societatii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei solicita amanarea judecarii cauzei, intrucat aparatorul sau este bolnav si nu se poate prezenta la dezbateri.
    Reprezentantul Bancii de Export-Import a Romaniei (EXIMBANK) - S.A. Bucuresti si al Bancii "Transilvania" - S.A. Baia Mare se opun acordarii unui termen, considerand cauza in stare de judecata.
    Procurorul nu se opune la cererea de amanare formulata.
    Curtea, deliberand asupra cererii, o respinge, constatand ca anterior s-a mai dispus amanarea judecarii cauzei pentru pregatirea apararii.
    Cauza fiind in stare de judecata, se acorda cuvantul pe fond reprezentantului autorului exceptiei, care declara ca lasa la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Bancii de Export-Import a Romaniei (EXIMBANK) - S.A. Bucuresti considera ca exceptia este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat solutionarea cauzei nu depinde de textul criticat.
    Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, prin reprezentant, solicita respingerea exceptiei ca netemeinica si nelegala, sustinand ca o astfel de exceptie se putea ridica numai de catre titularul dreptului pretins ingradit, respectiv de Societatea Comerciala "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judetul Maramures, si doar la data cererii de renuntare la judecata. De asemenea, se sustine ca dispozitiile legale criticate nu incalca normele constitutionale prevazute de art. 21, referitoare la accesul liber la justitie.
    Reprezentantul Ministerului Public sustine ca, intrucat exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata intr-un litigiu care are ca obiect lichidarea Societatii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, instanta de contencios constitutional a fost legal sesizata. Pe fond, acesta solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, aratand ca prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 mai 1999, pronuntata in Dosarul nr. 1.585/1996, Tribunalul Maramures - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, devenit art. 26 alin. (5) in urma modificarii prin Legea nr. 99/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul la justitie. In opinia autorului exceptiei "accesul liber la justitie implica si dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul pretins, fara nici o ingradire". Se considera ca, intrucat art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 prevede ca procedura va continua in pofida renuntarii creditorului, aceasta dispozitie este neconstitutionala.
    Exprimandu-si opinia, instanta judecatoreasca apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin art. 21 din Constitutie, iar exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "scopul pentru care a fost creata procedura falimentului, prevazuta de Legea nr. 64/1995, care este o procedura de executare silita, cu caracter judiciar si consensual, ce justifica o anumita celeritate, a fost acela de a asigura reparatia echitabila, egalitara a prejudiciilor suferite de toti creditorii falitului, prin insolventa acestuia, in sensul ca, din rezultatul financiar al procedurii falimentului, fiecare creditor va primi o cota-parte direct proportionala cu ponderea pe care o are propria sa creanta in totalul masei credale. Aceasta procedura este colectiva, unica si unitara pentru toti creditorii. Cum renuntarea la judecata, potrivit art. 246 din Codul de procedura civila, este un act individual, iar in speta exista coparticipare procesuala activa a creditorilor, renuntarea unuia dintre creditori la judecata nu produce nici un efect fata de ceilalti creditori care au solicitat continuarea judecatii, respectiv procedura falimentului".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca dispozitiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului "sunt in deplin acord cu prevederile din Constitutie, deoarece in speta creditorul a facut uz de dispozitiile procedurale privind renuntarea la judecata si renuntarea la drept. Astfel fiind, continuarea si eventuala extindere a procesului nu il mai privesc pe acest creditor, ci pe debitorul a carui incetare de plati a fost constatata de instanta, precum si pe alti creditori ai acestuia din urma". Se apreciaza totodata ca "autorul exceptiei de neconstitutionalitate pune in discutie probleme referitoare la constatarea incetarii de plati, la exigibilitatea creantelor altor creditori ai sai, precum si la aplicabilitatea intr-un asemenea proces a prevederilor Codului de procedura civila, care reglementeaza renuntarea la actiune si renuntarea la drept", acestea fiind insa aspecte care vizeaza aplicarea legii, de competenta instantei judecatoresti sesizate, iar nu a Curtii Constitutionale. De asemenea, se considera ca "autorul exceptiei pierde din vedere specificitatea procedurii falimentului, precum si deplina compatibilitate a acesteia cu prevederile legii fundamentale", procedura falimentului reprezentand "o forma de executare colectiva, fundamentata pe principiul egalitatii creditorilor, asigurand o imbinare a intereselor acestora cu acelea ale creditului general". Reglementarea cuprinsa in Legea nr. 64/1995 urmareste satisfacerea intereselor tuturor creditorilor comerciantului debitor aflat in dificultate, debitorul fiind supus unei singure proceduri care se desfasoara sub autoritatea instantei judecatoresti competente. Se apreciaza ca toate aceste elemente confera procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului un caracter de ordine publica si, in consecinta, criticile formulate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate sunt neconstitutionale. Sub aspect constitutional, se considera ca "Legea nr. 64/1995, in ansamblu, si art. 26 alin. (5), in particular, isi gasesc fundamentul in dispozitiile art. 134 alin. (1) din Constitutie, conform carora economia Romaniei este economie de piata. Riscul si esecul in afaceri, privite ca realitati economice, precum si procedura falimentului, vazuta ca o realitate juridica, reprezinta elemente care caracterizeaza in cea mai mare masura o economie de piata, indiferent de gradul ei de dezvoltare existent la un moment dat". In consecinta, se apreciaza ca dispozitiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 este neintemeiata. Se arata ca sustinerea conform careia "dispozitiile legale criticate incalca accesul liber la justitie, care presupune si posibilitatea de a renunta la judecata", trebuie inlaturata, intrucat exercitiul acestui drept trebuie realizat cu respectarea drepturilor celorlalte persoane interesate si a ordinii publice, conform maximei "qui suo jure utitur, neminem laedit". Exista situatii, se arata in continuare, cand din motive de ordine publica renuntarea la judecata nu poate produce efecte decat fata de reclamantul renuntator ori nici macar fata de acesta, cum este cazul exceptiilor de neconstitutionalitate. In ipoteza acestor exceptii art. 26 din Regulamentul Curtii Constitutionale dispune ca, o data sesizata, Curtea procedeaza la examinarea constitutionalitatii textului legal criticat, nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la suspendarea, intreruperea ori stingerea procesului. Se mai arata ca, "in cazul existentei unei coparticipari procesuale active, renuntarea la judecata a unuia dintre reclamanti nu afecteaza cererile celorlalti, care vor continua sa fie judecate. Or, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, astfel cum este prevazuta de Legea nr. 64/1995, este o procedura cu caracter concursual, pornita prin actiunea unuia sau mai multor creditori, actiune avand drept cauza (causa debendi) starea de incetare a platilor in care se afla patrimoniul debitorului comerciant. Aceasta procedura o data declansata, asa cum este cazul de fata, isi produce efectele fata de intreaga masa de creditori ai debitorului, care, depunandu-si creantele, devin parte activa in procedura si, prin aceasta, nu sunt afectati de actele de dispozitie ale uneia dintre parti". In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Acest text legal a fost modificat, ulterior invocarii exceptiei, prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, alin. (3) al art. 26, obiect al exceptiei devenind alin. (5) al aceluiasi articol. In consecinta, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995. Potrivit acestor prevederi, "Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in incetare de plati, ii va respinge contestatia si va deschide procedura printr-o sentinta".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textul sus-mentionat contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, intrucat nu recunoaste efectele renuntarii la actiune si la drept, facuta de creditorul care a declansat procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 si care ulterior si-a realizat creanta, in urma platii efective, efectuata de buna voie de catre debitor.
    Examinand sustinerea referitoare la respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, sub cuvant ca solutionarea cauzei nu depinde de textul legal criticat, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu poate fi primita, deoarece exceptia ridicata priveste aspecte legate chiar de procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, ce constituie obiectul litigiului dedus judecatii.
    In aceste conditii, trecand la examinarea pe fond a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata. Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 246 si 247 din Codul de procedura civila, renuntarea la actiune sau la drept de catre titularul actiunii impiedica instanta de judecata sa continue procesul, dar aceasta renuntare se poate face numai in anumite conditii si cu invoirea celeilalte parti.
    Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, prevazuta de Legea nr. 64/1995, este o procedura colectiva, unica si concursuala pentru toti creditorii, ceea ce inseamna ca renuntarea la actiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renuntat, chiar daca la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu si pentru ceilalti creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului fata de debitor, pentru ca numai astfel creditorii isi vor putea recupera creantele.
    Dispozitiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 isi gasesc temeiul in prevederile art. 134 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Economia Romaniei este economie de piata", si in dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, conform caruia "Statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". Legea nr. 64/1995 raspunde acestor cerinte, reglementand modalitatile prin care circuitul comercial este protejat de efectele neexecutarii culpabile a obligatiilor banesti. Legea ofera atat un mecanism prin care creditorii isi pot realiza creantele, cat si mijloacele juridice prin care activele debitorului pot fi reintroduse in sfera economica, acesta avand totodata posibilitatea ca in conditii determinate sa isi reorganizeze activitatea si sa isi relanseze comertul.
    Aplicarea dispozitiilor legale criticate poate fi ceruta de oricare dintre creditorii care si-au declarat creantele in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
    De altfel Curtea Constitutionala, fiind sesizata intr-o alta cauza sa se pronunte asupra constitutionalitatii unui text din Codul de procedura civila, si anume art. 330^4, care se refera la posibilitatea celorlalti participanti la proces de a solicita continuarea judecarii recursului in anulare, in cazul in care procurorul general l-a retras, prin deciziile nr. 67 si nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a statuat ca dispozitiile acestui text de lege nu contravin nici unei prevederi constitutionale, fiind conforme cu prevederile art. 128 si 130 din Constitutie. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de catre procurorul general este continuata la cererea unei parti nu incalca prevederile constitutionale sus-mentionate, iar pe de alta parte, aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci de optiune legislativa, care nu poate fi cenzurata de Curtea Constitutionala.
    In materia procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, posibilitatea continuarii procesului de catre celelalte parti, in cazul in care una renunta la actiune sau la drept ori la calea de atac, nu contravine dispozitiilor art. 21 din Constitutie.
    In cauza de fata Curtea Constitutionala constata ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate pune in discutie probleme referitoare la constatarea incetarii de plati, la exigibilitatea creantelor altor creditori ai sai, precum si la aplicabilitatea, intr-un proces legat de procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a prevederilor Codului de procedura civila care reglementeaza renuntarea la actiune si renuntarea la drept. Aceste aspecte vizeaza insa aplicarea legii, fiind de competenta instantei judecatoresti sesizate, iar nu a Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 si prin Legea nr. 99/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei in Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 noiembrie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu