DECIZIE   Nr. 180 din 14 iunie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 490 din 23 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Marioara Prodan       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Palfi Duman in Dosarul nr. 960/2001 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala si, respectiv, de Ioan Ionas in Dosarul nr. 961/2001 al aceleiasi instante.
    La apelul nominal in Dosarul nr. 102C/2001 se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 103C/2001 aflat astazi pe rol, in vederea discutarii conexarii la prezenta cauza.
    La apelul nominal lipseste, de asemenea, autorul exceptiei Ioan Ionas, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Din oficiu Curtea ridica problema conexarii dosarelor, avand in vedere obiectul identic al celor doua cauze.
    Avand cuvantul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 103C/2001 la Dosarul nr. 102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate au acelasi obiect.
    Curtea, deliberand, decide conexarea Dosarului nr. 103C/2001 la Dosarul nr. 102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, conform caruia "Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia "[...] intrunirea mai multor pricini [...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de judecator chiar daca partile nu au cerut-o".
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiate, precizand ca art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24, referitoare la dreptul la aparare, si nici pe cele ale art. 128, care privesc folosirea cailor de atac. Dimpotriva, dreptul la un recurs efectiv exista deoarece invinuitul sau inculpatul arestat are posibilitatea de a solicita incetarea de drept a masurii preventive, de a se plange impotriva ordonantei de arestare preventiva sau poate solicita revocarea ori inlocuirea masurii preventive. Or, aceste incheieri pot fi atacate cu recurs atat de procuror, cat si de inculpat, in conformitate chiar cu dispozitiile legale criticate, prevederi care nu contravin textelor constitutionale si nici celor ale art. 5 pct. 4 si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", iar conform art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", intrand in competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea si modul de exercitare a cailor de atac, iar nu in competenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 13 februarie 2001, pronuntate in dosarele nr. 960/2001 si nr. 961/2001, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Duman Palfi si, respectiv, de Ioan Ionas.
    In sedinta publica din 14 iunie 2001 Curtea Constitutionala a dispus conexarea Dosarului Curtii Constitutionale nr. 103C/2001 la Dosarul Curtii Constitutionale nr. 102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborat cu art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24, referitoare la dreptul la aparare, ale art. 128, referitoare la folosirea cailor de atac, precum si prevederile art. 5 pct. 4 si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si pe cele ale art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional nr. 7 la aceasta conventie. Textul de lege criticat este considerat neconstitutional de catre autorii exceptiilor, deoarece nu prevede calea de atac a recursului si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive. De asemenea, se considera ca este incalcat "dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala", principiu "ce constituie titlul art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventie". Autorul exceptiei, Ioan Ionas, mai considera ca "nemaiavand dreptul la exercitarea unei cai de atac [...], este ingradit dreptul la aparare, intrucat incheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a masurii arestarii preventive nu mai poate fi controlata intr-un alt grad de jurisdictie".
    Exprimandu-si opiniile asupra exceptiilor, instanta de judecata considera ca acestea sunt intemeiate, apreciind ca in raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie, referitoare la prioritatea reglementarilor internationale privind drepturile omului in cazul existentei unei neconcordante a legilor interne cu aceste tratate la care Romania este parte, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece contravine Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "in care este consacrat principiul dreptului la doua grade de jurisdictie in materie penala". In final se arata ca "Solutionarea pe fond a cauzelor penale presupune o activitate ce se poate prelungi in timp, iar posibilitatea de a uza de calea de atac a recursului o data cu fondul cauzei constituie o ingradire a drepturilor constitutionale ale partilor, cu consecinte deosebite ce vizeaza starea de libertate".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi care se refera la o cale de atac impotriva actului prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive. Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive, poate fi atacata separat cu recurs. Se considera, prin urmare, ca dispozitiile respective sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 5 pct. 4 din conventia invocata. Pe de alta parte, chiar in conditiile in care incheierea prin care s-a respins cererea de revocare a arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs, persoana arestata dispune de o serie de alte garantii impotriva mentinerii unei arestari ilegale. Astfel, potrivit art. 5 alin. 3 din Codul de procedura penala, daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul in tot cursul procesului sa se adreseze instantei competente, potrivit legii. De asemenea, se mai arata ca potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala masura preventiva luata se poate inlocui cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si la cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, inclusiv la cele ale Protocolului nr. 7 aditional la conventie, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererile formulate de autorii acestora si din incheierile de sesizare, il constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au invocat urmatoarele prevederi constitutionale:
    Art. 20 alin. (2)
    "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    De asemenea, autorii exceptiilor au considerat ca textul de lege criticat incalca si prevederile art. 5 pct. 4 si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care sunt urmatoarele:
    Art. 5 pct. 4
    "Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.";
    Art. 6 pct. 1
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Autorul exceptiei, Duman Palfi, a mai invocat si incalcarea art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatoarea redactare: "Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege."
    Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza:
    Astfel, referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a art. 24 din Constitutie, Curtea considera ca omisiunea legiuitorului de a fi prevazut o astfel de cale de atac si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de incetare de drept a masurii preventive nu poate fi considerata contrara Constitutiei, deoarece, potrivit art. 128 din Legea fundamentala, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui caile de atac si conditiile in care acestea pot fi exercitate. Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului". Or, autorii exceptiilor solicita tocmai completarea prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, solicitare contrara atat prevederilor mentionate, cat si prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
    In ceea ce priveste sustinerea unuia dintre autorii exceptiei referitoare la incalcarea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a art. 128 din Constitutie, Curtea retine ca si aceasta critica este lipsita de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza tocmai calea de atac a recursului impotriva incheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive. Totodata Curtea observa ca accesul liber la justitie, in sensul prevederilor art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, inseamna posibilitatea oricarei persoane lipsite de libertate de a contesta in fata unui tribunal competent legalitatea masurii privative de libertate luate impotriva sa. Acestei cerinte ii raspunde in mod evident textul de lege criticat care prevede in plus si calea de atac a recursului impotriva incheierii privind masurile preventive. Din aceasta perspectiva art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.
    Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale Curtea constata ca acest text al conventiei, care se refera la dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege [...]", nu are legatura cu dispozitiile legale criticate, care nu reglementeaza judecarea in fond a cauzei, ci "Calea de atac in contra incheierii privind masurile preventive".
    Pentru aceleasi considerente Curtea constata ca nu au incidenta in cauza nici prevederile art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care se refera la dreptul oricarei persoane "declarata vinovata de o infractiune penala" de a cere "examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara", deci la dreptul la o cale de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care se constata vinovatia penala a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs impotriva incheierilor privind masurile preventive.
    De altfel asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand exceptiile, ca fiind neintemeiate, prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, prin care s-a retinut ca "restrangerea prin lege a cailor de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie".
    Curtea constata ca atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Duman Palfi si Ioan Ionas in dosarele nr. 960/2001 si nr. 961/2001 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan