DECIZIE   Nr. 175 din  1 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. d), art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, ale art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993 si ale art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, modificata si completata prin Legea nr. 153/1998

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 11 din 13 ianuarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. d), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, ale art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993 si ale art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, modificat si completat prin Legea nr. 153/1998, exceptie ridicata de Dumitru Draghin, Ghita Grigorie si Ionel Zorila in Dosarul nr. 2.954/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta Dumitru Draghin, asistat de avocat Gheorghe Dediu, consilier juridic locotenent-colonel Bujorel Florea, pentru Ministerul Apararii Nationale si pentru Spitalul Militar Central, precum si Ghita Grigorie, Ionel Zorila, Petru Cobzac, Eugen Oprea, Marin Stroe, Gheorghe Popovici, Constantin Copacianu, Gheorghe Popa, Constantin Stanciu, Maria Stan, Ioana Ispas, Stefan Ungureanu, Ionel Dumitru, Cristian Huza, Corneliu Socoteanu, Dumitru Togui, Maria Gheorghe, Octavian Antonescu, Vasile Samoila, Gherghina Popescu, Aurel Nastalin si Elena-Olimpia Petrescu, lipsind celelalte parti fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei, Dumitru Draghin, solicita admiterea exceptiei, considerand ca textele de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor, instituind un tratament diferit si nejustificat fata de inculpati si o necorelare intre modificarile procedurii penale si cele de ordin structural, fiind desfiintata calea de atac a apelului pentru o anumita categorie de persoane. Acesta se refera la Decizia nr. 60/1993 a Curtii Constitutionale si considera ca, potrivit art. 16 din Constitutie, inculpatii nu pot fi privati de calea de atac a apelului. Mai arata ca in speta inculpatul pe care il apara este privat nu numai de exercitarea caii de atac a apelului, dar, avand gradul de general, este lipsit si de dreptul de a fi judecat, cel putin in prima instanta, de o instanta militara. Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat cauza dedusa judecatii priveste in mod concret aspecte militare (de ordin, de executare), specifice stiintei militare. El arata ca este nelogic ca salariatii civili sa fie judecati de instante militare, iar generalii, pentru infractiuni grave ce implica, in esenta, cunoasterea de catre judecatori a stiintei militare, sa fie judecati de o instanta formata din judecatori civili, fie chiar de la Curtea Suprema de Justitie. In final, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Ghita Grigorie solicita, de asemenea, admiterea exceptiei, fiind de acord cu argumentele expuse de avocatul Gheorghe Dediu.
    Ionel Zorila arata ca nu mai are nimic de adaugat si, pentru argumentele deja prezentate, solicita admiterea exceptiei.
    Consilier juridic locotenent-colonel Bujorel Florea, reprezentantul Ministerului Apararii Nationale si al Spitalului Militar Central, solicita admiterea exceptiei, apreciind ca textele legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 16 referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor si celor ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, din legea fundamentala. Conform acestor texte generalii, senatorii si deputatii, fiind judecati pentru savarsirea unor infractiuni de Curtea Suprema de Justitie, in prima instanta, sunt privati de un grad de jurisdictie. Acesta arata ca aceleasi categorii de persoane nu beneficiaza, in urma modificarilor aduse Legii nr. 56/1993 prin Legea nr. 153/1998, de dreptul de a fi judecati de o instanta militara, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 din Constitutie. Mai arata ca judecarea lor de catre o instanta militara nu constituie un privilegiu, fiind nelogic ca alti salariati civili ai Ministerului Apararii Nationale sa fie judecati de instante militare, iar generalii sa fie judecati de instante civile.
    Celelalte parti prezente, fiind intrebate pe rand, declara ca sunt de acord ca punctul lor de vedere sa fie expus de Eugen Oprea.
    Avand cuvantul, Eugen Oprea solicita respingerea exceptiei ca nefondata, ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate fiind de fapt o posibilitate pentru inculpati de a amana judecarea in fond a cauzei, tergiversarea avand ca scop implinirea termenului de prescriptie de 12 ani si exonerarea lor de raspundere penala. De asemenea, arata ca inculpatii sunt vinovati de moartea copiilor lor si singura pretentie pe care o au partile civile este pedepsirea celor vinovati.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata. In acest sens se refera la Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, prin care s-a statuat ca liberul acces la justitie nu inseamna accesul la toate gradele si structurile judecatoresti, ci asigurarea accesului, in conditii de egalitate, la drepturile procedurale, putand fi stabilite reguli diferite pentru categorii diferite de persoane. Considera ca nu sunt incalcate nici prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in interpretarea Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca notiunea proces echitabil este privita din punct de vedere al "egalitatii armelor", respectiv al existentei acelorasi conditii de exercitare a cailor de atac. Or, din acest punct de vedere exista proces echitabil pentru ca atat Ministerul Public, partile civile, cat si inculpatii au dreptul la exercitarea acelorasi cai de atac prevazute de lege. De asemenea, considera ca nu a fost incalcat nici alin. 2 al art. 2 din Protocolul nr. 7 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca in recurs se face un control judiciar amanuntit, examinandu-se atat aspectele de fapt, cat si cele de drept, recursul avand, in acest caz, un efect devolutiv. Referitor la art. II din Legea nr. 153/1998 arata ca acesta nu aduce atingere nici unui principiu constitutional, deoarece nu face nici o discriminare si nu incalca principiul liberului acces la justitie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 mai 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.954/1998, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor: art. 29 pct. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, potrivit caruia Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali; art. 361 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, conform caruia nu pot fi atacate cu apel sentintele pronuntate de Sectia penala si de Sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie; art. 385^1 alin. 1 lit c) si d) din Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, text care prevede ca pot fi atacate cu recurs sentintele pronuntate de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel si, respectiv, sentintele pronuntate de Sectia penala si de Sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie; art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, conform caruia procesele aflate pe rolul Sectiei militare a Curtii Supreme de Justitie la data intrarii in vigoare a acestei legi vor fi judecate de Sectia penala a Curtii; art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, modificata si completata prin Legea nr. 153/1998, text conform caruia, in prima instanta, Curtea Suprema de Justitie judeca procesele penale privind pe maresali, amirali si generali. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Dumitru Draghin, Ghita Grigorie si Ionel Zorila.
    Autorii exceptiei considera ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale cuprinse in: art 16 referitor la egalitatea in drepturi; art. 21 privind accesul liber la justitie; art. 125 referitor la infaptuirea justitiei de catre instantele judecatoresti; art. 128 referitor la folosirea cailor de atac. De asemenea, aceste texte legale sunt considerate contrare prevederilor art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi referitoare la unicitatea si egalitatea justitiei pentru toti. Se mai sustine ca textele legale criticate aduc atingere drepturilor inculpatilor sub doua aspecte:
    a) privarea lor de dreptul de a exercita toate caile de atac prevazute de lege;
    b) privarea inculpatilor care au calitatea de militar de dreptul de a fi judecati de o instanta militara.
    Cu privire la privarea de o cale de atac, in motivarea exceptiei se arata ca, potrivit art. 361 si 385^1 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, cu referire la art. 29 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, sentinta nu poate fi atacata decat cu recurs, in conditiile art. 29 pct. 2 lit. c) din acelasi cod, fiind exclusa calea de atac a apelului. Inculpatul Dumitru Draghin, fiind judecat in prima instanta de Curtea Suprema de Justitie, datorita calitatii sale de general, este privat de dreptul la calea de atac a apelului. In continuare autorii exceptiei considera ca aceasta exceptare de la calea de atac a apelului pe criteriul competentei personale constituie o discriminare contrara principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, in raport cu prevederile art. 16 din legea fundamentala. Se invoca si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, prin care s-a decis, cu privire la accesul liber la justitie, ca este de competenta legiuitorului sa instituie reguli speciale de exercitare a drepturilor procesuale, fara ca prin aceasta sa se incalce dreptul constitutional, cata vreme se asigura posibilitatea neingradita a celor interesati de a se adresa liber justitiei. De asemenea, in motivarea exceptiilor se face referire si la Decizia Curtii Constitutionale nr. 60 din 14 octombrie 1993, prin care s-a statuat ca este neconstitutionala dispozitia legala care exclude de la dreptul de a folosi caile de atac o categorie de salariati din acelasi domeniu de activitate, in timp ce pentru ceilalti este recunoscut acest drept. Autorii exceptiei considera ca instituirea unui tratament diferit in privinta folosirii cailor de atac nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, cu respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii. Se mai sustine ca restrangerea exercitiului unor drepturi si al unor libertati este admisa de Constitutie prin art. 49, numai daca se face prin lege si numai daca se impune din necesitatea apararii anumitor valori, dar nu poate fi bazata pe calitatea persoanei. De aceea, se sustine in continuare in motivarea exceptiei, excluderea caii de atac a apelului pentru anumite categorii de cetateni, excludere determinata de calitatea acestora, in procesele penale, prin incalcarea principiului egalitatii, atrage, in opinia autoritatilor exceptiei, neconstitutionalitatea art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 si a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala.
    Cu privire la art. II din Legea nr. 153/1998 se sustine ca acesta incalca principiul constitutional al egalitatii, deoarece o anumita categorie de militari nu mai beneficiaza de dreptul de a fi judecati de o instanta militara, desi cauzele deduse judecatii au un caracter militar, iar actul de acuzare se intemeiaza pe incalcari ale regulamentelor si stiintei militare, ale caror cunoastere si aplicare presupun o pregatire speciala.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta arata ca aceasta este neintemeiata sub toate aspectele, astfel:
    a) Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, considerate de autorii exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16, 21, 125 si 128 din Constitutie, deoarece priveaza pe inculpat de dreptul la calea de atac a apelului, instanta invoca solutia adoptata prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins o exceptie similara, si anume cea privind neconstitutionalitatea art. 29 pct. 2 lit. a), a art. 361 alin. 1 lit. c) si a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, considerente si solutie pe care instanta le considera aplicabile si in speta.
    b) Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. II din Legea nr. 153/1998 instanta considera, de asemenea, ca este nefondata, sustinand ca nu constituie o incalcare a unor drepturi constitutionale faptul ca legiuitorul a apreciat ca anumite fapte penale comise de o anumita categorie de militari trebuie sa fie judecate de instante civile si nu de cele militare, din moment ce in cauza judecata se face dupa aceleasi norme de procedura, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, indiferent de calitatea subiectului.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a formula si a transmite punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate privind art. 29 pct. 1 lit. d), art. 361 alin. 1 lit. d), art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, art. II din Legea nr. 153/1998 si art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, republicata, in raport cu art. 16, 21, 125 si 128 din Constitutie, este neintemeiata. In acest sens se invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 prin care s-a statuat ca nu este contrara principiului egalitatii, consacrat in art. 16 alin. (1) din Constitutie, instituirea unor reguli speciale, inclusiv in privinta cailor de atac, cata vreme se asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea acestora. Principiul egalitatii nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii deosebite. De asemenea, se face referire si la Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999 prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 29 pct. 2 lit. a), a art. 361 alin. 1 lit. c) si a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, retinand ca legiuitorul constituant sau cel ordinar a stabilit, prin dispozitii constitutionale ori legale, regimuri diferite in raport cu natura unor autoritati si cu atributiile acestora. S-a statuat, de asemenea, ca in considerarea unor situatii deosebite legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura, precum si modalitati diferite de exercitare a drepturilor procesuale, accesul liber la justitie neinsemnand accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, solutie ce decurge din chiar dispozitiile constitutionale invocate, si anume art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Se mai arata ca in art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se prevede un dublu grad de jurisdictie. Guvernul retine ca fiind neintemeiata si critica adusa prevederilor art. II din Legea nr. 153/1998, conform carora de la data publicarii legii modificatoare procesele aflate pe rolul Sectiei militare a Curtii Supreme de Justitie vor fi judecate de Sectia penala a Curtii, deoarece acest text legal nu incalca nici unul dintre principiile constitutionale invocate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 29 pct. 1 lit. d), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, dispozitiile art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993 si ale art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 153/1998.
    Art. 29 pct. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993, are urmatorul cuprins: "Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta: [...] d) infractiunile savarsite de maresali, amirali si generali."
    Art. 361 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, are urmatoarea redactare: "Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...] d) sentintele pronuntate de Sectia penala si Sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie."
    Textul art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, prevede ca "Pot fi atacate cu recurs: [...] c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele pronuntate de Sectia penala si Sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie".
    Aceste prevederi legale sunt considerate neconstitutionale de autorii exceptiei, in raport cu dispozitiile art. 16, 21, 125 si 128 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca limiteaza liberul acces la justitie si incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari, prin lipsirea unor categorii de justitiabili de dreptul de acces la calea de atac a apelului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate Curtea retine ca, in privinta criticii referitoare la liberul acces la justitie, Plenul Curtii Constitutionale a statuat prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", si din cele ale art. 128 din Constitutie, in conformitate cu care "Impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". In considerentele aceleiasi decizii se retine ca nu poate fi exclusa de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie de persoane sau grup social. S-a mai statuat insa ca, in considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    Referitor la incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut la art. 16 din Constitutie, Curtea Constitutionala retine ca legiuitorul poate stabili regimuri diferite de judecata si de exercitare a cailor de atac pentru militarii care au calitatea de demnitar in raport cu ceilalti militari. Un astfel de regim special este prevazut pentru infractiunile savarsite de senatori, deputati, membri ai Guvernului, maresali, amirali si generali, precum si de alte categorii de demnitari. In aceste cazuri trebuie insa sa se aiba in vedere si dispozitiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, conform carora "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale si sub aspectul concordantei lor cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea constata ca de fapt textul invocat nu se refera la caile de atac. O astfel de referire se gaseste insa in Protocolul nr. 7 la conventie, care prevede la pct. 1 dreptul la folosirea cailor de atac, iar la pct. 2 precizeaza ca acest drept poate face obiectul unor restrangeri prin lege, intre altele in cazul in care cel in cauza a fost judecat in prima instanta de cea mai inalta jurisdictie. Asa fiind, dispozitiile legale criticate, care prevad dreptul la un dublu grad de jurisdictie, nu pot fi considerate ca fiind contrare Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, si prin Decizia nr. 33 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 7 mai 1999.
    Dispozitiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate al Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, examinand si constitutionalitatea art. 29 pct. 2 lit. a) si a art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, a respins exceptia ca fiind neintemeiata, in raport cu aceleasi principii si prevederi ale legii fundamentale cuprinse in art. 16, 21, 125 si 128, precum si in raport cu prevederile art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In considerentele acestei decizii Curtea a statuat ca "liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situatii deosebite, si implica existenta unor proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv in ceea ce priveste exercitarea cailor de atac". S-a considerat, de asemenea, ca egalitatea cetatenilor nu este incalcata in aceste cazuri "cat timp se asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor, principiul egalitatii neinsemnand uniformitate".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, aceste considerente isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, urmand ca exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 29 pct. 1 lit. d), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala sa fie respinsa.
    In privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, cu modificarile aduse prin Legea nr. 153/1998, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, Curtea Constitutionala constata ca aceasta exceptie este, de asemenea, neintemeiata. Textul de lege mentionat reproduce prevederile art. 29 pct. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, conform carora Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta procesele penale si alte cauze prevazute de lege privind pe maresali, amirali si generali. Aceste dispozitii legale nu contravin principiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei si care sunt cuprinse in prevederile art. 16, 21, 125 si 128 din legea fundamentala, ci, dimpotriva, sunt in deplina concordanta cu acestea. Astfel cum s-a aratat anterior, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Autoritatea legislativa are deci competenta exclusiva de a stabili procedura de judecata. Nu au fost incalcate nici prevederile art. 128 din Constitutie, conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", si aceasta deoarece, in conditiile legii (Codul de procedura penala), autorii exceptiei pot exercita calea de atac a recursului. In acest caz, conform art. 385^6 alin. 3, fiind declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, text legal in temeiul caruia de la data publicarii legii modificatoare procesele aflate pe rolul Sectiei militare a Curtii Supreme de Justitie vor fi judecate de Sectia penala a acelei curti, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece nu se poate sustine ca textul ar incalca principiile egalitatii in drepturi, al accesului liber la justitie ori principiul realizarii justitiei de instantele judecatoresti stabilite de lege. Textul legal este necesar pentru ca era firesc ca, in conditiile in care prin Legea nr. 153/1998 a fost desfiintata Sectia militara a Curtii Supreme de Justitie, procesele aflate pe rolul acelei sectii, avand exclusiv caracter penal, sa fie judecate de Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie.
    Nu este justificata nici sustinerea referitoare la incalcarea "dreptului autorilor exceptiei care au calitatea de militari de a fi judecati de o instanta militara", pentru ca acest drept nu este prevazut in Constitutie si nici in Codul de procedura penala, legiuitorul avand competenta in exclusivitate de a stabili procedura de judecata, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele, exceptia urmeaza sa fie respinsa pentru considerentele expuse.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. d), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 45/1993 si prin Legea nr. 141/1996, a dispozitiilor art. II din Legea nr. 153/1998 pentru modificarea si completarea Legii Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993 si ale art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 56/1993, modificata si completata prin Legea nr. 153/1998, exceptie ridicata de Dumitru Draghin, Ghita Grigorie si Ionel Zorila in Dosarul nr. 2.954/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan