DECIZIE Nr.
172 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 288 din 30 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela
Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Emanuel Băncilă în Dosarul nr. 5. 403/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspund reprezentantul autorului
excepţiei, avocat Silviu Udangiu, precum şi partea Marian Pană. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat încalcă
prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 şi 126, prin aceea că
limitează dreptul justiţiabilului de a ataca la instanţele judecătoreşti actele
emise de procuror.
Partea Marian Pană solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în
realitate, autorul excepţiei solicită interpretarea şi aplicarea art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură
penală în funcţie de o anumită situaţie de fapt, ceea ce excedează competenţei
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5. 403/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Băncilă în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile
constituţionale invocate, fără a se aduce nici un argument în sprijinul
acestor susţineri. Motivarea cuprinsă în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei vizează
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 278 alin. 2 din Codul de procedură
penală, privind plângerea contra actelor procurorului, autorul excepţiei
considerând că reglementarea soluţionării plângerii împotriva actelor şi
măsurilor procurorului, de către procurorul ierarhic superior, este contrară
normelor constituţionale la care a făcut referire, Insă, aşa cum rezultă din
considerentele încheierii de sesizare, autorul excepţiei a precizat oral, în
faţa instanţei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, „în sensul că
vizează dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport de aceleaşi texte
constituţionale invocate", fără a aduce argumente noi, cu incidenţă asupra
conţinutului acestor prevederi din Codul de procedură penală, referitoare la
plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală,
făcând referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât
textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următoarea redactare:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei
de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei
de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale
căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile
de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.
277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să
judece cauza în primă instanţă. "
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 124 alin. (2)
privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, în art. 126 alin.
(1) privind realizarea justiţiei prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, precum şi în art.
132 alin. (1) privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
constată că s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii
art. 2781 alin. 1
din Codul de procedură penală. De exemplu, în Decizia nr. 405 din 14 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4
august 2005, Curtea Constituţională a statuat că plângerea reglementată de dispoziţiile
art. 2781 din Codul
de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale
exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente,
atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor
procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor art. 21 din Legea
fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiţie.
In acelaşi sens, în Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie
2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a
reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală asigură exercitarea efectivă a
dreptului de acces la justiţie. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora
partea poate face plângere în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, şi
alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de
competenţa Curţii Constituţionale, Curtea statuând în acest sens în mod
constant că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi
prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), „ea nu îşi poate
asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică",
spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12
martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
De asemenea, în Decizia nr. 74 din 8 februarie 2005
Curtea a statuat că prevederile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanţă
cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei şi în art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin
deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile
şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale
art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, invocate de asemenea
de autorul excepţiei în motivarea acesteia, acestea nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 1
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Băncilă în Dosarul
nr. 5. 403/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28
februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta