DECIZIE Nr.
1702 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 si art. 8 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva si art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 53 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi
Raluca-Elena Zarăîn Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 302/44/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de
Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi Raluca-Elena Zară
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în
pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că prevederile art. 7 şi 8 din
Decretul nr. 167/1958 sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt
interpretate peste normele şi jurisprudenţa comunitară, iar
termenul de prescripţie extinctivă curge în pofida faptului că
nu se poate imputa vreo culpă creditorului şi chiar în
condiţiile în care norma din care rezultă dreptul nu este
accesibilă şi previzibilă. In acest sens fac referire la jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauzele Sunday Times contra
Regatului Unit, 1979, Rotam contra României, 2000, şi altele.
Solicită Curţii Constituţionale să
se pronunţe cu privire la următoarele aspecte: care este
instanţa naţională competentă să se pronunţe
asupra conformităţii unei norme interne cu jurisprudenţa
comunitară, dacă se poate reţine existenţa unei fapte
ilicite a legiuitorului în condiţiile unei abrogări nelegale şi
dacă termenul de prescripţie poate curge, în măsura în care
norma nu a fost publică, accesibilă şi previzibilă. Astfel,
arată că, în măsura în care prevederile criticate sunt
interpretate în dezacord cu jurisprudenţa comunitară, autorii
excepţiei sunt lipsiţi atât de dreptul de proprietate asupra unui
bun, cât şi de posibilitatea concretă de a-l cere şi apăra
în justiţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază
că textele de lege criticate nu contravin Legii fundamentale. Arată
că instanţele judecătoreşti au libertatea de a aprecia
dacă unele dispoziţii legale contravin sau nu normelor şi
jurisprudenţei europene şi, în cazul în care constată o
neconcordanţă între acestea, pot aplica în mod direct dreptul
comunitar. In acest sens face referire la Hotărârea Simmenthal din 1978 a
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. Consideră
că în prezenta cauză motivele de neconstituţionalitate privesc
interpretarea unor dispoziţii legale, atribut al instanţelor
judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a
comunicat punctul său de vedere în legătură cu excepţia
invocată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Prin încheierea de sesizare instanţa de
judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi 8 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul
Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, şi art. 283 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
-Art. 7 din Decretul nr. 167/1958: „(1)
Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte
dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
(2) In obligaţiile care urmează să
se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror
termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să
curgă de la data naşterii raportului de drept.
(3) Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă
sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data
când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.";
- Art. 8 din Decretul nr. 167/1958: „(1)
Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin
fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care
răspunde de ea.
(2) Dispoziţiile alineatului precedent se
aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii
fără just temei.";
- Art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict
de muncă pot fi formulate: [...]
c) în termen de 3 ani de la data naşterii
dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului
individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate
neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în
cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de
angajator;".
Autorii excepţiei invocă încălcarea atât
a dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, cât şi a dispoziţiilor
Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a
dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la
modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate, şi anume
art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii.
Or, Curtea a stabilit, în repetate rânduri, că
problemele ce ţin de aplicarea legii revin instanţei de judecată,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care
prevăd că „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de
contencios constituţional. Hotărârea instanţei de judecată
poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care
practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară,
Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale,
competenţa stabilirii unei interpretări unice.
Faţă de susţinerile autorilor
excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate
şi previzibilitate ale normelor juridice, se constată că
aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin
hotărârea pronunţată în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996,
şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea
consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o
certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar
da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Astfel,
rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de
justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la
interpretarea şi aplicarea unor norme legale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007,
Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul că prevederile
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a
statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru
judecătorul naţional de a face aplicarea normelor acesteia,
asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară
din legislaţia naţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi
Raluca-Elena Zară în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu