DECIZIE Nr.
1701 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. 480 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 52 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 480 din Codul civil, excepţie
ridicată de Tudor Negulici şi Elena Negulici în Dosarul nr.
12.243/300/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspund personal autorii
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorii excepţiei solicită admiterea
acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul
cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5.965 din 26 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 12.243/300/2005, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1)
lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 480
din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Tudor Negulici
şi Elena Negulici într-o cauză civilă având ca obiect o
acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, faptul că prevederile criticate nu
îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate, consacrate atât în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (cauzele Rotam contra României, 2000, şi Sunday
Times contra Regatului Unit, 1979), cât şi în jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 61/2007. Prin urmare,
imprevizibilitatea legislaţiei referitoare la domeniul
proprietăţii private constituie, în sine, o încălcare a
drepturilor prevăzute de Constituţie. Arată că,
fără nicio justificare, prin prevederile de lege criticate au fost
declarate ca fiind abuzive şi preluările de imobile în
condiţiile legislaţiei în vigoare la data adoptării lor.
Totodată, susţin că statul avea obligaţia de a menţine
un just echilibru între interesele celor două categorii de proprietari,
respectiv foştii proprietari şi cumpărătorii de bună-credinţă
ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre cele două
categorii.
De asemenea, consideră că invocarea art. 480
şi compararea titlurilor, ca temei legal într-o acţiune în
revendicare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt
inadmisibile şi neconstituţionale. Astfel, pierderea
proprietăţii dobândite în baza unui titlu valabil, fără
să se constate nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o expropriere
dincolo de limitele permise de Constituţie, fiind încălcate
dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a
comunicat punctul său de vedere în legătură cu excepţia
invocată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul
conţinut:
„Art. 2. - (1) In
sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se
înţelege: [...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu
modificările şi completările uiterioare;".
Totodată, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi art. 480 din Codul civil, care
prevede că: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura
şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în
limitele determinate de lege."
In ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (1)
lit. h) din Legea nr. 10/2001, autorii excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 26 alin. (1) referitoare la
viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 44
alin. (2) şi (3) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate privată. Totodată, consideră că art. 2 alin.
(1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravine şi dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte prevederile art. 480 din Codul
civil, se susţine că acestea aduc atingere atât dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (3) referitoare la
garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, cât şi
dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
I. Prevederile art. 2 alin. (1) h) din Legea nr.
10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
deciziile nr. 1.243 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, şi nr. 196 din 2
martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275
din 27 martie 2006, în care Curtea a respins excepţia şi a
reţinut că autorii solicită, în fapt, modificarea
conţinutului normei legale criticate, în sensul adaptării ei la
principiile protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de
contencios european a drepturilor omului, aspecte ce excedează
competenţei instanţei de contencios constituţional.
Modificarea conţinutului unei norme juridice, cu
respectarea condiţiilor de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul
dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora
„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a ţării". Curtea a constatat
că dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod
echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil nu a fost
încălcat, câtă vreme instanţa de judecată a examinat în
fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra
existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Faţă de susţinerile autorului
excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate
şi previzibilitate a normelor juridice, Curtea a constatat că
aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin
hotărârea pronunţată în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996,
şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor
ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine
absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da
naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Astfel,
rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de
justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la
interpretarea şi aplicarea unor norme legale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007,
Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul că prevederile
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea
juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând
obligaţia pentru judecătorul naţional de a face aplicarea normelor
acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă
prevedere contrară din legislaţia naţională.
Soluţia şi considerentele pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii constituţionale nu au
incidenţă în prezenta cauză.
II. In ceea ce priveşte prevederile art. 480 din
Codul civil, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii acestora s-a pronunţat prin mai multe
decizii, precum Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Decizia
nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21
noiembrie 2007, Decizia nr. 209 din 28 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008, şi
Decizia nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând că sunt
constituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 480
din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii,
precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce
rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus,
fructus şi abusus -, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere
al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a
ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel,
textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989 şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de
Tudor Negulici şi Elena Negulici în Dosarul nr. 12.243/300/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu