DECIZIE Nr.
170 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7 si art. 9 alin. (3) si (4)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale
persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi art. 9
alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind
unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de
libertate, excepţie ridicată de Nistor-Isai Faur în Dosarul nr. 10. 999/2005 al
Judecătoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei un memoriu în susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate invocate şi a solicitat totodată judecarea cauzei în
absenţa sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în
realitate, autorul excepţiei solicită modificarea textelor de lege criticate,
ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14
noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 10. 999/2005, Judecătoria Arad a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele
drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de
libertate, excepţie ridicată de Nistor-Isai Faur
în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 şi 7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, că se impune completarea
acestora cu un articol care să oblige penitenciarele şi arestul poliţiei să
expedieze scrisorile recomandate dacă cei aflaţi în detenţie solicită verbal aceasta şi, de asemenea, să expedieze
orice cerere individuală, indiferent de obiectul acesteia, prin grefa
penitenciarului. Referitor la art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 56/2003, se arată că, fiind contrar dispoziţiilor
constituţionale şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate, ar trebui eliminat complet. Cât priveşte
art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, se apreciază
că ar trebui să aibă un text identic cu cel al art. 8 alin. (5) din acelaşi act
normativ, întrucât dreptul la petiţionare şi scrisoare este identic cu dreptul
la convorbiri telefonice, fiind un drept la corespondenţă.
Judecătoria Arad apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, petentul invocând
„nemulţumiri de tehnică legislativă".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de
vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 6, art. 7 şi art. 9 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în
executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.
Prevederile legale criticate au următoarea redactare:
- Art. 6 (Dreptul de petiţionare): „(1) Dreptul de
petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2) Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate
decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate.
(3) Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter
confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute.
(4) In sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenul
petiţie include orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice,
instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor
internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România.
";
- Art. 7 (Dreptul la corespondenţă): „(1) Dreptul la
corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de
libertate este garantat.
(2) Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi
modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de
libertate.
(3) Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu
poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi condiţiile prevăzute de
lege.
(4) In scopul prevenirii introducerii în penitenciar,
prin intermediul corespondenţei, a drogurilor,
substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror
deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în
prezenţa persoanei condamnate.
(5) Corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă
există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Persoana
aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată în scris,
de îndată, cu privire la luarea acestor măsuri, iar corespondenţa reţinută se
clasează într-un dosar special, care se păstrează de administraţia
penitenciarului.
(6) Deschiderea şi reţinerea corespondenţei, potrivit
dispoziţiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispoziţiei emise în scris
şi motivat, de către directorul penitenciarului.
(7) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) nu se aplică în
cazul corespondenţei cu apărătorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului";
- Art. 9 (Dreptul la convorbiri telefonice) alin. (3) şi (4): „(3) Numărul, periodicitatea şi durata
convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în
executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de către administraţia
penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor deţinute şi al posturilor
telefonice publice instalate.
(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor
telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor
privative de libertate. "
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 28
privind secretul corespondenţei şi în art. 49 privind protecţia copiilor şi a
tinerilor, cu raportare la dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
reţine că, în realitate, autorul excepţiei, deţinut în Penitenciarul Arad, este
nemulţumit de măsurile dispuse de administraţia acestui penitenciar, care
refuză să-i expedieze „recomandatele". Aşadar, întrucât, în opinia sa, nu
mai poate beneficia de garanţiile prevăzute de textele constituţionale
menţionate, s-a adresat cu plângere la instanţă împotriva acestor măsuri,
prilej cu care a invocat excepţia de neconstituţionalitate, solicitând
modificarea textelor de lege criticate în sensul celor arătate în motivarea
excepţiei.
Curtea constată însă că, potrivit dispoziţiilor art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, Curtea
nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă sau
incompletă a textelor legale criticate şi nici nu poate face propuneri de lege
ferenda, aşa încât criticile formulate urmează a fi înlăturate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi art. 9 alin. (3) şi (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale
persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie
ridicată de Nistor-Isai Faur în Dosarul nr. 10. 999/2005 al Judecătoriei Arad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta
Safta