DECIZIE   Nr. 17 din 27 ianuarie 2000

privind constitutionalitatea Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 40 din 31 ianuarie 2000

    Grupul parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor a sesizat Curtea Constitutionala, la data de 20 decembrie 1999, cu privire la neconstitutionalitatea Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor.
    Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 251B/1999 al Curtii Constitutionale.
    In sesizare se arata ca prin hotararea criticata s-a decis "componenta nominala a Biroului permanent al Camerei Deputatilor, fara a se lua in considerare configuratia Camerei Deputatilor, astfel cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare". In consecinta, se arata in continuare, grupul parlamentar al minoritatilor nationale a fost exclus din aceasta configuratie, cu toate ca atat Constitutia Romaniei, cat si Regulamentul Camerei Deputatilor instituie principiul egalitatii intre Grupul parlamentar al minoritatilor nationale si celelalte grupuri parlamentare, deci un acces egal atat la conducerea Camerei Deputatilor, in speta la conducerea Biroului permanent, cat si la conducerea comisiilor permanente. In legatura cu alcatuirea comisiilor parlamentare, dar nu si la alcatuirea Biroului permanent, arata autorul sesizarii, s-a respectat principiul constitutional.
    Se mai arata ca aceasta situatie a aparut in anul 1999, intrucat anterior, respectiv in legislatura 1992 - 1996, Grupul parlamentar al minoritatilor nationale a avut un reprezentant in Biroul permanent al Camerei Deputatilor, care ocupa functia de chestor. Se considera ca situatia creata constituie o grava incalcare a dreptului de reprezentare al minoritatilor nationale si ca astfel se nesocotesc prevederile art. 4 alin. (2), ale art. 59 alin. (2) si ale art. 61 alin. (5) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 13, 20 si 23 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat.
    In conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizarea a fost comunicata presedintelui Camerei deputatilor, cu precizarea datei cand vor avea loc dezbaterile. In baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, presedintele Camerei Deputatilor a transmis la data de 23 decembrie 1999 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere. In acest punct de vedere se considera ca sesizarea este inadmisibila, intrucat, "In conformitate cu dispozitiile art. 144 lit. b) din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala este chemata sa se pronunte asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului si nicidecum asupra unei hotarari de aplicare a prevederilor acestor regulamente". Din examinarea acestui text constitutional si a dispozitiilor Legii nr. 47/1992, se arata in continuare, rezulta ca solutionarea unei asemenea sesizari nu intra in competenta Curtii Constitutionale.
    In temeiul prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, judecatorul-raportor a solicitat secretarului general al Camerei Deputatilor sa trimita hotararea sau, daca este cazul, hotararile Camerei Deputatilor ori deciziile Biroului sau permanent, prin care s-a stabilit repartizarea pe grupuri parlamentare a functiilor din cadrul acestui Birou, impreuna cu stenogramele sedintelor in care au fost adoptate acele hotarari sau decizii. Raspunzand acestei solicitari, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, in copie, Hotararea nr. 25 din 1 septembrie 1999, precum si stenogramele sedintei Biroului permanent al Camerei Deputatilor si ale sedintei plenului Camerei Deputatilor din ziua de 1 septembrie 1999.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, comunicat de presedintele acesteia, stenogramele sedintei Biroului permanent al Camerei Deputatilor si ale sedintei plenului Camerei Deputatilor din 1 septembrie 1999, raportul judecatorului-raportor, Hotararea Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999, raportata la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie Hotararea Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 2 septembrie 1999.
    Prin sesizare Grupul parlamentar al minoritatilor nationale considera ca fiind contrar normelor constitutionale modul in care a fost alcatuit prin aceasta hotarare Biroul permanent al Camerei Deputatilor, intrucat componenta nominala a acestuia a fost decisa fara a se tine seama de configuratia politica a Camerei Deputatilor, astfel cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare. In opinia autorului sesizarii, Grupul parlamentar al minoritatilor nationale a fost exclus din configuratia politica a acestei Camere, desi atat dispozitiile Constitutiei, cat si cele ale Regulamentului Camerei Deputatilor consfintesc principiul egalitatii dintre acest grup parlamentar si celelalte grupuri parlamentare, principiu care le confera un acces egal la participarea in cadrul Biroului permanent al Camerei Deputatilor. Autorul sesizarii de neconstitutionalitate considera, de asemenea, ca prin acest mod de alcatuire a Biroului permanent au fost incalcate dispozitiile art. 4 alin. (2), cele ale art. 59 alin. (2) si cele ale art. 61 alin. (5) din Constitutie, precum si prevederile art. 13, 20 si 23 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat.
    Textele constitutionale invocate au urmatorul cuprins:
    - Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala."
    - Art. 59 alin. (2): "Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie."
    - Art. 61 alin. (5): "Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere."
    Dispozitiile din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994 si republicat, in temeiul art. II din Hotararea Camerei Deputatilor nr. 4 din 11 martie 1996, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, dispozitii regulamentare despre care, de asemenea, se afirma in sesizare ca au fost incalcate prin hotararea criticata, au urmatorul cuprins:
    - Art. 13: "Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor. Ele se pot constitui din cel putin 10 deputati care au candidat in alegeri pe listele aceluiasi partid sau ale aceleiasi formatiuni politice.
    Deputatii unui partid sau ai unei formatiuni politice nu pot constitui decat un singur grup parlamentar.
    Deputatii care au candidat pe listele unei coalitii electorale si fac parte din partide sau formatiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
    Deputatii unor partide sau formatiuni politice care nu intrunesc numarul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti se pot reuni in grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
    Deputatii care reprezinta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, altele decat minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar."
    - Art. 20: "Dupa constituirea legala a Camerei Deputatilor se alege presedintele Camerei Deputatilor si apoi ceilalti membri ai Biroului permanent al acesteia.
    Presedintele Camerei Deputatilor este si presedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepresedinti, 4 secretari si 4 chestori.
    Biroul permanent se alcatuieste prin negocieri intre liderii grupurilor parlamentare, respectandu-se configuratia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare."
    - Art. 23: "Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
    In vederea depunerii propunerilor, Camera Deputatilor stabileste numarul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe functii, grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei politice a Camerei.
    Propunerile nominale pentru functiile prevazute la alin. 1 se fac de catre liderii grupurilor parlamentare, in limita numarului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidatilor propusi pentru Biroul permanent se supune in intregime votului Camerei Deputatilor si se aproba cu majoritatea voturilor deputatilor. Daca nu se realizeaza aceasta majoritate, se organizeaza un nou tur de scrutin, in care lista este aprobata cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti. Votul este secret si se exprima prin bile."
    Examinand referirile la textele constitutionale invocate prin sesizarea formulata de Grupul parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, Curtea Constitutionala observa, mai intai, ca principiul egalitatii cetatenilor, consacrat in art. 4 alin. (2) din Constitutie, constituie o garantie constitutionala care se refera exclusiv la cetateni, iar nu si la structuri organizatorice, astfel cum, in speta, este Biroul permanent al Camerei Deputatilor, organ de lucru in cadrul structurii interne a Camerei. Asa fiind, Curtea constata ca referirea la art. 4 alin. (2) din Constitutie nu este relevanta.
    In al doilea rand, in ceea ce priveste dispozitiile art. 59 alin. (2) din Constitutie, care reglementeaza dreptul organizatiilor minoritatilor nationale la cate un loc de deputat, obtinut in conditiile legii electorale, chiar daca nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, Curtea constata ca aceasta dispozitie constitutionala priveste constituirea Camerei Deputatilor, iar nu alcatuirea Biroului permanent al acesteia. Prin urmare, nici referirea la art. 59 alin. (2) din legea fundamentala nu este relevanta.
    In al treilea rand, in legatura cu invocarea prevederilor art. 61 alin. (5) din Constitutie, Curtea retine ca prin criticile formulate in sesizare este pusa in discutie respectarea configuratiei politice a Camerei Deputatilor cu ocazia alcatuirii Biroului permanent al acesteia la inceputul sesiunii de toamna din anul 1999.
    Sub acest aspect, Curtea Constitutionala, examinand jurisprudenta sa anterioara, constata ca, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii Regulamentului Camerei Deputatilor, in urma sesizarii presedintelui acestei Camere. Prin aceasta decizie Curtea a procedat, intre altele, la controlul constitutionalitatii dispozitiilor art. 20 alin. 2 din regulament, text care, la acea data, avea urmatorul cuprins: "In vederea depunerii propunerilor, Camera Deputatilor stabileste numarul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe functii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuratiei politice a Camerei." Acest text a fost declarat neconstitutional, in parte, considerandu-se ca prin "folosirea cuvantului unor se creeaza impresia si posibilitatea excluderii altor grupuri parlamentare, venind astfel in conflict cu dispozitiile art. 61 alin. (5) din Constitutie, care impun respectarea configuratiei politice a Camerei, fara rezerve". Prin aceeasi decizie a mai fost examinata si constitutionalitatea dispozitiilor art. 23 alin. 3 din regulament, text care, la acea data, avea urmatorul cuprins: "Biroul permanent se alcatuieste prin negocieri intre liderii grupurilor parlamentare, respectandu-se, pe cat posibil, configuratia politica a Camerei, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare." Si acest text a fost declarat neconstitutional, in parte, intrucat sintagma "pe cat posibil" constituia o adaugare la textul imperativ al art. 61 alin. (5) din Constitutie. Ca urmare a acestor solutii ale autoritatii de jurisdictie constitutionala, Camera Deputatilor, in conformitate cu exigentele impuse prin art. 145 alin. (1) din Constitutie si prin art. 22 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, a reexaminat regulamentul, operand modificarile corespunzatoare prin Hotararea nr. 4 din 11 martie 1996. In consecinta, in cuprinsul Regulamentului Camerei Deputatilor, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, textele art. 20 alin. 2 si ale art. 23 alin. 3 au fost puse in acord cu art. 61 alin. (5) din legea fundamentala, fiind excluse cuvantul "unor" si, respectiv, sintagma "pe cat posibil".
    Rezulta ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, locurile pe functii in cadrul Biroului permanent al Camerei Deputatilor revin tuturor grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei politice a Camerei. Din aceasta configuratie politica fac parte si deputatii organizati in Grupul parlamentar al minoritatilor nationale, intrucat acestia dobandesc mandatul in urma desfasurarii operatiunilor electorale, fiind alesi, ca si ceilalti deputati, in conditiile generale ale art. 3 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului.
    Sub acest aspect, este relevant ca, potrivit dispozitiilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, "Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care participa la alegeri, sunt obligate sa respecte, in mod corespunzator si, daca este cazul, prevederile art. 2 - 4, 7, 16, 34 - 43 si 47". Intrucat textele legale la care se face astfel trimitere cuprind reglementari referitoare la partidele politice, aceasta demonstreaza existenta unei accentuate asimilari, cu partidele politice, a "organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care participa la alegeri". Aceeasi asimilare se reflecta si in cuprinsul dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, potrivit carora "Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri sunt echivalate juridic, in ce priveste operatiunile electorale, cu partidele politice". In plus, este, de asemenea, relevant ca reprezentarea minoritatilor nationale in Camera Deputatilor nu se realizeaza automat si neconditionat, intrucat, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, "Organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati nationale, legal constituite, care nu au obtinut in alegeri cel putin un mandat de deputat sau de senator, au dreptul, impreuna, potrivit art. 59 alin. (2) din Constitutie, la un mandat de deputat, daca au obtinut, pe intreaga tara, un numar de voturi egal cu cel putin 5% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat". Asadar, dispozitiile art. 59 alin. (2) din Constitutie nu au semnificatia crearii unor locuri pentru "deputati de drept", ci instituie garantia reprezentarii in Parlament, in conditiile legii electorale, a organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, pentru ca acestea sa poata promova interesele membrilor lor, in baza programului politic propriu, la nivelul "organului reprezentativ suprem al poporului roman" [art. 58 alin. (1) din Constitutie].
    Intrucat Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor, in sensul ca toate grupurile parlamentare regulamentar constituite sunt egale in drepturi, rezulta ca totalitatea acestor grupuri parlamentare constituie, in sensul prevederilor art. 61 alin. (5) din Constitutie, "configuratia politica" a fiecarei Camere a Parlamentului si ca, prin urmare, toate grupurile au dreptul la reprezentare, in functie de ponderea lor, in cadrul Biroului permanent si in cel al comisiilor parlamentare, ca structuri organizatorice de lucru ale Parlamentului.
    Regulamentul in vigoare al Camerei Deputatilor, modificat in concordanta cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 45 din 17 mai 1994, prin prevederile cuprinse in art. 20 si 23, referitoare la alcatuirea Biroului permanent, precum si, de altminteri, prin prevederile art. 37, referitoare la alcatuirea comisiilor parlamentare, satisface pe deplin exigentele art. 61 alin. (5) din Constitutie, dispozitii constitutionale care sunt relevante pentru, intre altele, adoptarea hotararilor Camerei Deputatilor referitoare la alcatuirea Biroului permanent al acesteia.
    De altfel, Curtea Constitutionala observa ca in prezenta cauza nici nu a fost criticata, ca fiind neconstitutionala, vreo dispozitie a Regulamentului Camerei Deputatilor.
    In aceste conditii, Curtea, retinand ca sesizarea inaintata de Grupul parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor s-a facut in baza art. 144 lit. b) din Constitutie, constata ca, potrivit acestor prevederi ale legii fundamentale, Curtea Constitutionala "se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori".
    Din categoria "regulamentelor Parlamentului", la care se refera art. 144 lit. b) din Constitutie, face parte si Regulamentul Camerei Deputatilor. Prin continutul sau si prin procedura de adoptare, acest regulament se incadreaza, ca act juridic, in categoria "hotararilor" Camerelor Parlamentului, in sensul art. 64 din Constitutie, potrivit caruia "Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni [...]". El este un act juridic normativ, continand reguli juridice cu caracter de generalitate referitoare la organizarea interna si la functionarea Camerei Deputatilor.
    Pe de alta parte, sesizarea examinata in prezenta cauza are ca obiect Hotararea Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999, care se refera exclusiv la alegerea nominala, pentru o anumita sesiune, a vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor. De aceea, aceasta hotarare nu este un act juridic normativ, ci constituie un act juridic individual de aplicare a Regulamentului Camerei Deputatilor si, in consecinta, nu intra in continutul ipotezei avute in vedere prin prevederile art. 144 lit. b) din legea fundamentala.
    In plus, potrivit art. 2 alin. (3) si art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, dispozitii legale care se intemeiaza pe prevederile art. 144 lit. b) din Constitutie, Curtea Constitutionala nu are competenta sa exercite controlul de constitutionalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului. Camera Deputatilor este unica autoritate publica ce detine competenta ca, in virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevazut in art. 61 alin. (1) din Constitutie, text conform caruia "Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu. [...]", sa interpreteze, ea insasi, continutul normativ al regulamentului propriu si sa decida asupra modului de aplicare a acestuia, respectandu-se de fiecare data, desigur, normele constitutionale aplicabile. In acest sens, de altfel, este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, exprimata prin: Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993; Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994; Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995; Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995. Considerentele acestor decizii sunt valabile si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
    In consecinta, urmeaza sa se constate ca solutionarea sesizarii Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, sesizare ce face obiectul prezentei decizii, nu este de competenta Curtii Constitutionale.

    Fata de cele aratate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale art. 21 si 22 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca solutionarea sesizarii Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor privind neconstitutionalitatea Hotararii nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor nu este de competenta Curtii Constitutionale.
    Prezenta decizie se comunica Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, precum si Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata astazi, 27 ianuarie 2000.

    Deliberarea a avut loc la data de 27 ianuarie 2000 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu