DECIZIE Nr.
1699 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal si ale
art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 89 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal
şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor
şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din
oficiu, în Dosarul nr. 6.399/193/2009 al Judecătoriei Botoşani -
Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte partea Florinei Zamfir,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 6.399/193/2009, Judecătoria Botoşani - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal
şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor
şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal. Excepţia a fost ridicată de instanţa de
judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale
având ca obiect o cerere de liberare condiţionată.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale
art. 75 din Legea nr. 275/2006 încalcă dispoziţiile
constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât permit
modificarea pedepsei stabilite definitiv, care ar trebui să fie
executată în întregime pentru a asigura educarea cetăţenilor în
spiritul respectării legilor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75
din Legea nr. 275/2006 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală referitoare la
legalitatea pedepsei.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale
art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie
2006, care au următorul cuprins:
- Art. 59 alin. 1 din Codul penal: „După ce a
executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul
închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei
pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este
stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de
îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate
fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a
pedepsei.";
- Art. 75 din Legea nr. 275/2006: „Persoana
condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată
şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi
de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat înainte
de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea
pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal
şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 consacră liberarea
condiţionată ca măsură de politică penală de mare
importanţă pentru realizarea scopului pedepsei închisorii, întrucât
este concepută ca un stimulent pentru condamnaţii care dau dovezi de
îndreptare şi constă în reducerea perioadei de privare de libertate,
fiind destinată să accelereze procesul de reeducare şi de
reinserţie socială a condamnatului. Liberarea condiţionată
este, totodată, un mijloc de individualizare administrativă a
pedepsei, având în vedere că priveşte faza executării acesteia,
iar instanţa, deşi liberă să aprecieze asupra temeiniciei
şi necesităţii acordării liberării condiţionate,
nu poate totuşi proceda la judecarea cererii de liberare
condiţionată fără să existe la dosarul cauzei procesul-verbal
încheiat de comisia de propuneri de liberare condiţionată din
penitenciar şi deci caracterizarea condamnatului şi a
comportării acestuia în timpul executării pedepsei.
Prin urmare, nu poate fi reţinută critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal
şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006, prin raportare la prevederile art.
23 alin. (12) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Nicio
pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
condiţiile şi în temeiul legii", întrucât, tocmai în
realizarea principiului legalităţii pedepselor, legiuitorul
stabileşte cadrul general al pedepselor aplicabile în sistemul dreptului
penal, prevăzând natura şi limitele generale ale fiecărei
pedepse, stabileşte natura şi limitele speciale ale pedepsei pentru
fiecare infracţiune şi, în fine, instituie cadrul legal şi
prevede mijloacele legale de realizare a individualizării judiciare
şi a individualizării administrative a pedepsei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
6.399/193/2009 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică