DECIZIE Nr.
1695 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauza de utilitate publica
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie
ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi
arată că la dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise
prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 41.848/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Excepţia a
fost ridicată de Cătălin Năstase într-o cauză
civijă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine,
în esenţă, că prevederile criticate limitează expertiza la
valoarea de piata a imobilului din momentul efectuării acesteia.
Totodată, arată că acest fapt determină inegalitatea
cetăţenilor, proprietari ai unor suprafeţe de teren echivalente,
expropriaţi pentru motiv de utilitate' publică la un interval de timp
nesemnificativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă
şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. In acest sens, arată că situaţia
învederată de către autor este una conjuncturală,
determinată de prăbuşirea pieţei imobiliare, susţinând
astfel că despăgubirea ce s-ar calcula în acord cu art. 26 din Legea
nr. 33/1994 ar fi mai mică decât cea la care s-a produs efectiv
exproprierea. Prin urmare, critica exprimată de autorul excepţiei
este axată pe nemulţumirea acestuia generată de modul concret de
calculare a despăgubirii pe care expropriatorul trebuie să i-o
plătească, aspect care, în opinia instanţei, nu intră în
competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, în ceea ce
priveşte invocarea art. 44 alin. (3) din Constituţie, arată
că prevederile criticate asigură cadrul legal adecvat stabilirii
despăgubirilor, în mod echitabil, în acord cu dispoziţiile
constituţionale privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi
prealabilă despăgubire.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, având următorul
conţinut:
„Art- 26. - Despăgubirea
se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor,
experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul
cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în
unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de
expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi
dovezile prezentate de aceştia.
Experţii vor defalca despăgubirile
cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin
titularilor de alte drepturi reale.
In cazul exproprierii parţiale, dacă
partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de
valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii,
ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune
instanţei o eventuală reducere numai a daunelor."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea
în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil
şi ale art.' 44 alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi
prealabilă despăgubire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, prevederile de
lege criticate reglementând cadrul legal pentru calcularea despăgubirilor
în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, în acord cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 44 alin. (3). Astfel, potrivit art. 25 din Legea
nr. 33/1994, despăgubirea se stabileşte de o comisie de experţi,
constituită de instanţă, formată dintr-un expert numit de
către aceasta, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din
partea persoanelor ale căror bunuri sunt expropriate. Exproprierea are în
vedere atât valoarea reală a imobilului, cât şi prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Pentru stabilirea
valorii reale a imobilului se ţine cont de valoarea de piaţă a
unui imobil similar, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanţa de judecată va compara rezultatul expertizei cu oferta
părţilor şi va hotărîîn aşa fel încât
despăgubirea să se situeze între o limită minimă dată
de suma oferită de expropriator şi o limită maximă,
dată de suma solicitată de expropriat sau de altă persoană
interesată.
Totodată, Curtea nu poate reţine nici
invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) din
Constituţie, de vreme ce, potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994,
soluţionarea cererilor privind exproprierea este dată în
competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti în
raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Intinderea
competenţei materiale a tribunalului este stabilită de art. 23 alin.
2 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia instanţa va verifica
dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru
expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor. Hotărârea
tribunalului este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, Curtea reţine că normele legale
criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept
supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter
discriminatoriu fiind lipsită de temei.
De altfel, în preambulul Legii nr. 33/1994 se
arată că, în vederea realizării unor lucrări care servesc
unor utilităţi publice şi ţinând seama de caracterul de
excepţie conferit de Constituţia României şi de Codul civil
cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, drept a
cărui protecţie se realizează, de altfel, prin garantarea
şi ocrotirea sa de către lege, în mod egal, indiferent de titular,
s-a adoptat această lege, ce cuprinde dispoziţii de natură
să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi
stabilire a despăgubirilor, cât şi apărarea dreptului de
proprietate privată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru
cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de
Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu