DECIZIE   Nr. 1694 din 17 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 85 din 9 februarie 2010

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Iuliana Nedelcu                            - procuror

Oana Cristina Puică                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 14 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 28.848/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect pretenţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, în măsura în care este interpretat în sensul că termenul de prescripţie de 18 luni prevăzut de acest text legal curge în toate cazurile de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504 din Codul de procedură penală, independent de citarea în procesul penal a persoanei împotriva căreia curge termenul de prescripţie sau de comunicarea către aceasta a respectivei hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe a procurorului. Arată că partea care nu are cunoştinţă de existenţa hotărârii instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, sau a hotărârii judecătoreşti definitive de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit.j)din Codul de procedură penală ori de existenţa ordonanţei procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, sau de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în acelaşi art. 10 alin. 1 lit. j) este privată de prerogativa formulării în termenul de prescripţie prevăzut de lege a acţiunii în repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal. Astfel, persoanei interesate i se anulează posibilitatea concretă şi efectivă de valorificare a dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 604/2008.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 417/2004, nr. 28/2005 şi nr. 1.326/2008. Mai arată că, în realitate, autorul excepţiei pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Astfel, calculul termenelor de prescripţie în situaţii particulare constituie atributul instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, în funcţie de informaţiile şi actele existente la dosar. Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, instanţa de judecată este obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune este prescris.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: „Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei pune în discuţie, în realitate, modul de interpretare a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică