Decizia Nr.167 din 20.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 359 din 15 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Lucia Weiss în Dosarul nr. 372/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 647 D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în condiţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu are valoare dinainte stabilită, putând fi contrazisă prin orice mijloc de probă, şi că asigurarea principiului egalităţii armelor invocat de autoarea excepţiei se apreciază prin raportare la ansamblul procesului penal. Se susţine că soluţia juridică criticată a fost preluată la art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căruia constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 372/93/2013, Tribunalul Ilfov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Lucia Weiss într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat acordă valoare de mijloc de probă constatării tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, „în condiţiile legii“, fără ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 să prevadă care este înţelesul acestei din urmă sintagme, fapt ce lipseşte norma juridică supusă analizei de accesibilitate, precizie şi previzibilitate în aplicare. Se arată că acest aspect contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil şi se face trimitere la Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 5 ianuarie 2000 şi 8 octombrie 2008, pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. Este subliniată competenţa Curţii Constituţionale de a analiza conformitatea textelor legale, respectiv a înţelesului lor, într-o interpretare sau alta cu exigenţele constituţionale, făcându-se referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011. Se susţine că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 din Legea fundamentală, întrucât creează un regim juridic diferit pentru persoanele urmărite penal sau judecate pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, cărora le sunt aplicabile dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă, faţă de cel aplicabil persoanelor urmărite penal şi judecate potrivit procedurii comune, în cazul cărora sunt incidente dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură penală din 1968; conform acestora, constatarea tehnico-ştiinţifică reprezintă un instrument specific fazei actelor premergătoare începerii urmăririi penale, a cărei efectuare se dispune când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, neavând valoare de mijloc de probă.Tribunalul Ilfov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitatea este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu încalcă egalitatea în drepturi, întrucât constatările tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie constituie mijloace de probă doar în condiţiile dreptului comun în materie, fiind supuse, prin urmare, exigenţelor prevăzute la art. 62-68 şi art. 112, 113 şi 115 din Codul de procedură penală din 1968. Se susţine că textul criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece inculpaţii trimişi în judecată de către procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei trimişi în judecată de către procurorii de la celelalte parchete sunt judecaţi potrivit aceloraşi norme de procedură, de către acelaşi sistem de instanţe, astfel încât cei dintâi beneficiază de aceleaşi garanţii procesuale ca şi cei din a doua categorie, în România neexistând instanţe de judecată speciale pentru inculpaţii judecaţi pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate dispun fără echivoc cu privire la includerea constatărilor-tehnico ştiinţifice în categoria mijloacelor de probă, dar că procedura reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, în ansamblul său, oferă suficiente garanţii şi remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului penal, inclusiv în ceea ce priveşte administrarea probelor. Se subliniază faptul că partea interesată poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau îl poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate. Se arată, totodată, că, în procesul deliberării, instanţele verifică şi evaluează materialul probator, pronunţând soluţii prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauzele deduse judecăţii şi nu prin raportare exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice, judecata desfăşurându-se în condiţii de imparţialitate, publicitate, oralitate şi contradictorialitate, ce exclud riscul abuzurilor de drept. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 131 din 7 martie 2013, nr. 133 din 7 martie 2013 şi nr. 242 din 21 mai 2013. Se susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu contravin prevederilor art. 16 din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi, atâta vreme cât, potrivit art. 13 din acelaşi act normativ şi dispoziţiilor Codului de procedură penală, cu care acestea se completează, urmărirea penală se efectuează de către procuror, în cazul ambelor categorii de persoane arătate de către autoarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, care au următorul cuprins: „Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.“.Prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au fost abrogate prin art. 58 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.Se susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prin mai multe decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, sunt reţinute: Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, Decizia nr. 131 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 17 aprilie 2013, şi Decizia nr. 133 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013.Prin Decizia nr. 131 din 7 martie 2013, Curtea a reţinut că specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au o înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală şi că aceştia au calitatea de funcţionari publici, iar constatările tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisă a procurorului constituie mijloc de probă. Totodată, Curtea a subliniat faptul că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Curtea a constatat că, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 18 martie 1997, pronunţată în Cauza Mantovanelli împotriva Franţei, paragraful 36), reiese că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Curtea a mai reţinut că principiul contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia şi de a le discuta (Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza J.J. împotriva Olandei, paragraful 43, şi Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunţată în Cauza Cottin împotriva Belgiei, paragraful 33).În aceste condiţii Curtea a reţinut că partea interesată poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu ori la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se realizează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi făcută şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe. Pe de altă parte, Curtea a arătat că, în procesul deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textul de lege criticat.Aşadar, Curtea a reţinut că judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Prin Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea a reţinut că susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că aceste dispoziţii ar crea discriminări între inculpaţii din cauzele instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi cei din alte cauze, în care urmărirea penală este efectuată în mod obligatoriu de către procuror, sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 şi Codului de procedură penală din 1968, cu ale căror dispoziţii se completează această ordonanţă, urmărirea penală se efectuează de către procuror, nefiind deci în prezenţa unei încălcări a principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie că, nu este contrară principiului egalităţii, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.Iar, prin Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, Curtea a reţinut, referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.Cele reţinute prin deciziile anterior referite se aplică mutatis mutandis cu privire la prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.Distinct de cele arătate, Curtea constată că soluţia juridică supusă controlului de constituţionalitate, potrivit căreia specialiştii din cadrul organelor judiciare pot efectua constatări tehnico-ştiinţifice cu valoare de probe, din dispoziţia scrisă procurorului, este prevăzută şi la art. 172 alin. (9) şi (10) din Codul de procedură penală în vigoare, conform cărora, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanţă efectuarea unei constatări, ce poate fi efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucia Weiss în Dosarul nr. 372/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop