DECIZIE Nr.
1655 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003
privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase în Basarabia,
Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii
Tratatului de Pace între Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 54 din 25 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr.
290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii
cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora,
sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord
şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi
a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate
şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie
ridicată de Silvia Aciobăniţei în Dosarul nr. 101/32/2009 al
Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 101/32/2009, Curtea de Apel Bacău - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de
despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în
Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a
stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între
România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10
februarie 1947. Excepţia a fost ridicată de Silvia
Aciobăniţei într-o acţiune în contencios administrativ având ca
obiect o obligaţie de a face.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
reglementează, în mod nejustificat, atât un termen de graţie de 1 an,
pentru plata despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti,
perioadă în care debitoarea obligaţiei nu poate fi pusă în
întârziere, cât şi o procedură discreţionară şi
derogatorie de la dreptul comun, de executare prin plată a creanţelor
recunoscute persoanelor fizice, fără a fi reglementată, în mod corelativ,
şi garanţia necesară efectuării plăţii ori termenul
concret de plată. Invocă hotărârile pronunţate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva
Italiei, 1999, şi Păduraru împotriva României, 2005,
şi arată că, în cauză, textele de lege criticate contravin
şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bacău - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest sens, arată că legiuitorul a
prevăzut un termen de plată a despăgubirilor sau
compensaţiilor băneşti în considerarea dispoziţiilor alin.
(1) teza a doua a art. 44 din Constituţie. Astfel, nu se poate reţine
că inserarea unui termen de plată, derogator de la dispoziţiile
de drept comun, ar înfrânge principiul garantării creanţelor asupra
statului. De altfel, statul dispune de o marjă de apreciere în acest sens.
Totodată, reţine că, în realitate, criticile formulate privesc
redactarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, autorul urmărind
modificarea acestora prin înlăturarea termenului de plată, or,
modificarea normelor juridice, potrivit art. 61 din Constituţie, este
atributul exclusiv al Parlamentului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Arată că, în fapt, autorul doreşte eliminarea din lege a
termenelor de executare a obligaţiilor de către instituţiile
statului, astfel încât acest argument nu constituie o veritabilă
critică de neconstituţionalitate, legiferarea fiind atributul
esenţial al Parlamentului.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Reţine
că textele criticate referitoare la restituirea eşalonată a
despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti acordate beneficiarilor
sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin.
(1) din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind
acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români
pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau
rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca
urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace
între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie
1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14
iulie 2003, având următorul conţinut: „Despăgubirile sau
compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen
de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a
municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute
la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face
şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de
disponibilităţile băneşti ale direcţiilor
prevăzute la art. 11 alin. (1)."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44
alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor
asupra statului. Totodată, consideră că se aduce atingere atât
dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la respectarea bunurilor, cât şi
dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului sunt garantate.
Astfel, reglementarea termenului de un an de la
comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului
Bucureşti, după caz, sau a hotărârii Autorităţii
Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003, prevăzute la art. 8 alin. (4) din lege, ori
a hotărârii tribunalului, reglementată de art. 8 alin. (6) din lege,
pentru acordarea despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti
beneficiarilor, nu aduce atingere dreptului de proprietate al acestora din
urmă, ci este expresia dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie.
Legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în
aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau
cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea
dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie
acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale, executarea obligaţiilor băneşti aflate în
sarcina statului putând fi condiţionată de instituirea unor termene
de executare a acestora în funcţie de disponibilităţile
financiare alocate anual în bugetele instituţiilor însărcinate, în
numele statului, cu executarea lor.
Totodată, Curtea constată că
invocarea hotărârilor pronunţate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva Italiei, 1999,
şi Păduraru împotriva României, 2005, nu are nicio
relevanţă în prezenta cauză, de vreme ce art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 290/2003 nu împiedică, nu anulează şi nu întârzie
într-un mod excesiv acordarea despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti
cuvenite beneficiarilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de
despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru
bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în
Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a
stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între
România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10
februarie 1947, excepţie ridicată de Silvia Aciobăniţei în
Dosarul nr. 101/32/2009 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu