DECIZIE Nr.
165 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 14 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie
ridicată de Liliana Dorina Brad în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 6.100/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liliana Dorina
Brad în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru
judecători prin care s-a admis acţiunea disciplinară
formulată împotriva sa şi s-a dispus aplicarea sancţiunii
mutării disciplinare pe o perioadă de 3 luni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia susţine, în
esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă
accesul liber la justiţie, deoarece procedura pe care o instituie nu
prevede căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin
care se soluţionează contestaţia unui magistrat împotriva
sancţiunii ce i se aplică de către Consiliul Superior al
Magistraturii în calitate de instanţă disciplinară. Astfel,
hotărârea atacată reprezintă un simplu act administrativ (întrucât
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ administrativ), iar nu o
hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi atacată
cu recurs. Aşa fiind, ar trebui să existe o procedură
specifică dublului grad de jurisdicţie, potrivit dreptului comun în
materia contenciosului administrativ.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Completul de 9 judecători şi-a exprimat
opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu următorul cuprins: „Impotriva
hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen
de 15 zile de la comunicare. Competenţa soluţionării recursului
aparţine Completului de 9 judecători al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 9 judecători nu pot
face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii
şi judecătorul sancţionat disciplinar."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al
actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 129 privind
căile de atac şi art. 134 alin. (3) privind hotărârile
Consiliului Superior al Magistraturii emise în materie disciplinară,
precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate,
hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care
s-a soluţionat acţiunea disciplinară se pot ataca cu recurs, în
termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 9 judecători al Inaltei
Curţi de Casaţie si Justiţie. Aceste dispoziţii de lege
reprezintă o reiterare a prevederilor constituţionale ale art. 134
alin. (3), potrivit cărora hotărârile Consiliului Superior al
Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Totodată, potrivit dispoziţiilor
alin. (2) al aceleiaşi norme constituţionale, Consiliul Superior al
Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată,
prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a
judecătorilor şi procurorilor. Prin urmare, legea sa organică -
Legea nr. 317/2004 - stabileşte procedura de soluţionare a
acţiunii disciplinare în secţiunea a 4-a „Atribuţiile
Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare
a magistraţilor" din cap. IV „Atribuţiile Consiliului
Superior al Magistraturii", în conformitate cu dispoziţiile
constituţionale menţionate.
Aşadar, avându-se în vedere că
dispoziţiile de lege criticate prevăd o cale de atac împotriva
hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care
s-a soluţionat acţiunea disciplinară, nu se poate susţine că
acestea încalcă accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din
Constituţie. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii
Constituţionale, accesul la justiţie nu presupune şi accesul la
toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia,
iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea
căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu
impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate
căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un
recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 126
alin. (6) din Constituţie referitoare la controlul judecătoresc al
actelor administrative ale autorităţilor publice, Curtea
constată că nu ne aflăm în situaţiile prevăzute de
ipoteza acestei norme constituţionale, deoarece, aşa cum a statuat
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 433 din 21 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29
decembrie 2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii emise în
materie disciplinară au caracter jurisdicţional, spre deosebire de
celelalte hotărâri ale aceluiaşi Consiliu, care, prin natura lor,
sunt acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului
judecătoresc.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale
invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liliana Dorina Brad
în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Completul de 9 judecători.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean