DECIZIE Nr.
1645 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 18 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 11 alin. (1)şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Wang în Dosarul nr.
10.050/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.268D/2010 al
Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.269D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, ridicată de Wang Tingting în Dosarul nr. 10.051/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
In ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret
autorizat de limba chineză.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.269D/2010 la Dosarul nr.
1.268D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicită, prin intermediul
interpretului, admiterea excepţiei, susţinând că prevederile legale criticate
nu sunt suficient de clafe. Precizează că, din cauza unor întârzieri minime în
depunerea documentelor necesare pentru prelungirea dreptului de şedere pe
teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrări a emis decizii de returnare
a acestora, deşi ar fi trebuit să îi sancţioneze doar cu amendă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că autorii formulează critici
referitoare la modalitatea de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei
instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 11 decembrie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 10.050/2/2009 şi nr. 10.051/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11
alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng
Wang şi Wang Tingting în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare
a acestora de pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate
prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu cuprind
prevederi care să reglementeze situaţii similare cu cea în care aceştia se
află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile
în situaţia lor, şi nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului şi
abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. In acest sens susţin că „legea ar
fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înţelesului de şedere ilegală, ca
motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare, în condiţiile
în care din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speţă este vorba
doar de o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea
aplicată fiind disproporţionat de mare faţă de fapta comisă". Mai susţin
că refuzul de prelungire a dreptului de şedere pentru desfăşurarea de
activităţi comerciale îl pune pe solicitant în situaţie de faliment şi de
pierdere a investiţiilor realizate în România, ceea ce reprezintă o vătămare
gravă a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal arată că
aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu
intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a
instanţelor de drept comun. Observă că, sub aparenţa unor critici referitoare
la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea
acestora, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Consideră că
se urmăreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegală şi, mai concret,
interpretarea acesteia întf-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a
unei şederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă.
Apreciază că nu se pot reţine argumentele în sprijinul
încălcării prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul
de proprietate privată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul
şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie
2008, care au următorul conţinut:
-Art. 11 alin. (1): „(1) Străinii aflaţi temporar în
mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data
la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin
permisul de şedere.";
- Art. 51 alin. (1): „(1) Cererile de prelungire a
dreptului de şedere temporară se depun personal de către solicitanţi, cu cel
puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat
şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la
locul de reşedinţă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse în art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi în art. 44
alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private,
precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la
aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei
neconstituţionalităţi reprezintă, în realitate, critici referitoare la
modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect
al excepţiei.
Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi
interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor
de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost
ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii
Constituţionale. Totodată, Curtea constată că autorii excepţiei îşi întemeiază
criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea
situaţiei lor personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care
caracterizează situaţia lor. Instanţa de contencios constituţional nu poate
examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului.
De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de
constituţionalitate a aceloraşi texte de lege, din perspectiva aceloraşi
critici, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, nepublicată până la data
pronunţării prezentei decizii, prilej cu care a respins ca inadmisibilă
excepţia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Zheng Wang şi de Wang Tingting în dosarele nr.
10.050/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.051/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu