Decizia Nr.164 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Paşca“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de administratorul Societăţii Comerciale „Paşca“ - S.R.L., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată şi constată cauza în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.535/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta Societatea Comercială „Paşca“ - S.R.L. din Timişoara într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 este neconstituţional în măsura în care permite luarea unor măsuri ca acelea dispuse de către instanţă împotriva sa, şi anume suspendarea activităţii fără a fi reglementată o procedură de control judecătoresc al actelor prin care se dispun asemenea măsuri, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiţie. Se precizează faptul că nu se solicită Curţii Constituţionale a legifera, ci a înlătura dispoziţii legale în baza cărora se pot dispune măsuri care nu pot fi apoi contestate pe fond în faţa instanţelor de judecată.Autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 sunt neconstituţionale, deoarece primul text nu permite administrarea oricăror mijloace de probă, deşi are de-a face cu un recurs nelimitat la motivele de nelegalitate proprii recursului când s-a exercitat calea de atac a apelului. Or, în condiţiile în care litigiile de aceeaşi natură şi importanţă sunt judecate de instanţe diferite şi în grade diferite de jurisdicţie doar pentru faptul că obiectul litigiului are o natură diferită, se creează discriminări, deoarece, dacă litigiile sunt de acelaşi tip, toţi cetăţenii trebuie să beneficieze de judecata făcută de aceeaşi instanţă şi să aibă la dispoziţie aceleaşi căi de atac.Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neimpunând nicio interdicţie în ceea ce priveşte atacarea, pe calea contenciosului administrativ, a actelor emise de o astfel de autoritate. Modalitatea de exercitare a căii de atac împotriva unor astfel de acte se apreciază în funcţie de dispoziţiile speciale, precum şi de prevederile Legii nr. 544/2004.În ceea ce priveşte calea de atac a recursului din materia excepţiei de nelegalitate, reglementarea acesteia nu este de natură să creeze discriminări, deoarece recursul este prevăzut pentru toate litigiile care au ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, nefiind limitat la o anumită categorie de persoane.De asemenea, nici art. 305 din Codul de procedură civilă nu este neconstituţional, deoarece procedura vizată de acest text se aplică pentru toate subiectele de drept vizate, fără niciun fel de discriminare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea instituie măsuri privind cazurile în care autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor constată nerespectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi este abilitată să ia măsuri cu privire la aspectele constatate, fără a încălca principiul egalităţii şi al nediscriminării, al liberului acces la justiţie, respectiv dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 305 din Codul de procedură civilă şi a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciază că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Constituţiei (Decizia nr. 476/2010). Totodată, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil. Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008, ale art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001: „Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicită:a)să interzică funcţionarea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;b)să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea şi comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;c)să retragă autorizaţia de funcţionare a unităţilor producătoare şi de comercializare a alimentelor;d)să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;e)să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure condiţii de păstrare şi de conservare adecvate până la clarificarea situaţiei acestora.“;– Art. 305 din Codul de procedură civilă: „În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.“; – Art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Cu privire la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 sunt neconstituţionale, deoarece nu există o procedură de control judecătoresc al actelor autorităţii desemnate pentru controlul alimentelor prin care se dispun măsurile reglementate de aceste dispoziţii, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, de către instanţa de contencios administrativ competentă. În cazul ridicării unei excepţii de nelegalitate a actului administrativ, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedură de urgenţă, cu citarea părţilor şi a emitentului, iar soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. Or, în aceste condiţii, Curtea constată că nu se poate susţine că nu există un control judecătoresc al actelor administrative emise în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001, astfel încât criticile de neconstituţionalitate a art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neîntemeiate. Referitor la dispoziţiile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze, constatând constituţionalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 130 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe. Mai mult, Curtea observă că, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3¹ la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, „În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege“. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Paşca“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean