DECIZIE Nr.
1638 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 28 din 14 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Huang Yihua în
Dosarul nr. 506/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa constantă în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 506/2/2009, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1)şi (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Huang Yihua într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii a Oficiului
Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a regimului
tolerării şederii pe teritoriul României, cu posibilitatea de
prelungire până la încetarea motivelor care împiedică returnarea
străinului în China.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textul de lege criticat conţine reglementări
care „sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de
calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de
practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor
Omului". In opinia sa, noţiunile de „motive obiective" şi
„împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile
şi de neînlăturat" sunt „prea vagi şi imprecise",
astfel că acesta „nu poate avea o indicare precisă asupra normelor
aplicabile în situaţia sa". In aceste condiţii, a fost posibil
ca Oficiul Român pentru Imigrări să respingă cererea sa de
acordare a regimului tolerării pe teritoriul României, chiar dacă
autorul excepţiei are calitatea de parte într-un proces în
desfăşurare pentru stabilirea filiaţiei după tată a
fiului său, fiindu-i afectat astfel dreptul de acces la instanţă
în privinţa acestui din urmă proces, precum şi dreptul la un
proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, apreciază că prevederile de lege ce
formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are următorul
cuprins:
„(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul
României, denumită în continuare tolerare, reprezintă
permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de
Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de
şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul
României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot
fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor privitoare la drepturile de acces la
justiţie şi la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 alin.
(3) din Legea fundamentală a României şi de art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că argumentaţia
prezentată de autorul acesteia în susţinerea
neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România se bazează, în principal, pe
circumstanţele specifice litigiului în care excepţia a fost
invocată. Astfel, se arată că cererea de acordare a regimului
tolerării pe teritoriul României a fost respinsă, deşi
solicitantul avea calitatea de parte într-un proces aflat în
desfăşurare. Aşa fiind, autorul excepţiei susţine
încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un
proces echitabil.
Faţă de aceste susţineri, Curtea
constată că excepţia urmează să fie respinsă ca
inadmisibilă, deoarece critica formulată nu vizează o
relaţie de neconformitate a textelor de lege examinate faţă de
normele constituţionale şi convenţionale invocate.
Neconstituţionalitatea unei reglementări legale constituie o stare
intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei
interpretări a instanţei de judecată învestite să aplice
legislaţia într-un litigiu dat.
Nu poate fi primită nici critica potrivit
căreia dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România conţin norme insuficient de clare sub aspectul
determinării acelor „motive obiective" reprezentate prin
„împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile
şi de neînlăturat" care pot sta la baza unei hotărâri de
acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României.
Examinând prevederile alin. (2) al art. 102 din
ordonanţa menţionată, Curtea constată că acestea
conţin suficiente elemente care să indice condiţiile în care
autoritatea sau organele competente pot acorda permisiunea rămânerii pe
teritoriul ţării. De altfel, este imposibil şi nici măcar
în acord cu normele de tehnică legislativă ca printr-un act normativ
să fie determinate în concret toate motivele obiective datorită
cărora un străin s-ar putea afla în împrejurări independente de
voinţa sa, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, astfel
încât să nu poată părăsi teritoriul României. Legea
oferă, în acest caz, cadrul general şi reperele esenţiale,
determinante pentru aplicarea normei juridice criticate. Interpretarea şi
aplicarea efectivă a legislaţiei la specificul fiecărei
speţe sunt operaţiuni ce aparţin organelor competente în acest
sens, legea instituind căile de atac la care destinatarul nemulţumit
al normei poate să apeleze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1)şi (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Huang Yihua
în Dosarul nr. 506/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi