DECIZIE Nr.
1631 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (7) si (8) din Ordonanta
Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea si finantarea rezidentiatului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 26 din 13 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din
Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi
finanţarea rezidentiatului, excepţie ridicată de Anelis
Manuela Oprescu în Dosarul nr. 3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova -
Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică
din 19 noiembrie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea
dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat
pronunţarea la data de 26 noiembrie 2009 şi apoi la data de 3
decembrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.817/105/2008, Tribunalul Prahova -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin.
(7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi
finanţarea rezidenţiatului. Excepţia a fost ridicată de
Anelis Manuela Oprescu cu prilejul soluţionării unei litigiu de
muncă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile art. 32 alin. (4) teza întâi din Constituţie, prin care
se arată că dreptul la învăţătură este gratuit. Astfel,
arată că rezidenţiatul nu este o modalitate de formare profesională,
ci o formă de învăţământ postuniversitar medical,
asigurată de universităţi, care, potrivit Constituţiei,
este gratuită.
Tribunalul Prahova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
arată că norma constituţională invocată permite
stabilirea prin lege a unor criterii şi condiţii care să
valorifice regula gratuităţii învăţământului de stat.
Interpretarea dispoziţiei constituţionale conduce la soluţia
că legiuitorul nu exclude şi posibilitatea
învăţământului de stat cu taxă.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere solicitate cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea
şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 17 octombrie 2008.
Curtea constată că autorul excepţiei are
în vedere prevederile art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr.
12/2008 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 179/2008,
dispoziţii potrivit cărora: „Specialiştii formaţi în
urma promovării concursului de rezidentiat pe post sunt obligaţi
să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat
contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu
durata corespunzătoare pregătirii în rezidentiat. Obligaţia se
stabileşte prin act adiţional la contractul individual de muncă,
în baza prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare. Nerespectarea de
către salariat a obligaţiei asumate îl obligă pe acesta la
suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa
profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada
pregătirii în rezidentiat, precum şi la restituirea primei de
instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada
stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de
muncă."
Prin modificările aduse de Legea nr. 179/2008,
ipoteza legală criticată a fost preluată în prevederile art. 6
alin. (71) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008.
Ulterior sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Ordonanţa
Guvernului nr. 12/2008 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 31 din
Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi
finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, ipoteza legală criticată
fiind preluată în textul art. 18 alin. (7) şi (8) din actul abrogator
în următoarea redactare: „(7) Medicii, medicii dentişti şi
farmaciştii care promovează concursul de rezidentiat pe post încheie
un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică
care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în
rezidentiat. Prin acest contract se prevede obligaţia de a lucra la
unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de
muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare
pregătirii în rezidenţial
(8) Obligaţia prevăzută la alin. (7)
se stabileşte prin act adiţional la contractul individual de
muncă, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Nerespectarea de către salariat a obligaţiei asumate îl obligă
pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa
profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada
pregătirii în rezidentiat, precum şi la restituirea primei de
instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada
stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de
muncă."
Autorul excepţiei consideră că aceste
prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 32 alin. (4) din
Constituţie, potrivit cărora „Invăţământul de stat
este gratuit, potrivit legii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit
obiect al controlului de constituţionalitate. Din perspectiva criticilor
formulate cu acel prilej, Curtea, prin Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie
2008, a arătat că obligaţia de a suporta toate cheltuielile
ocazionate de pregătirea profesională este justificată,
întrucât, „prin încetarea contractului de muncă înainte de termenul
prevăzut de lege la iniţiativa celui care s-a format profesional,
unitatea sanitară publică pierde practic personalul solicitat, pentru
care au fost alocate fonduri şi pentru care a investit
experienţă, nu în ultimul rând în ideea de a forma un personal
pregătit, de calitate, în cadrul unităţii".
In prezenta cauză, autorul excepţiei
arată că obligaţia de restituire contravine dispoziţiilor
constituţionale prin care se arată că
învăţământul de stat este gratuit.
Faţă de aceste susţineri, Curtea
constată că, aşa cum reiese din art. 32 alin. (4) din
Constituţie, gratuitatea învăţământului de stat este
asigurată în condiţiile stabilite prin lege. Aceasta semnifică
faptul că legiuitorul poate stabili cadrul şi condiţiile în care
o persoană poate beneficia de studii gratuite în sistemul
învăţământului de stat.
In situaţia pusă în discuţie de autorul
excepţiei, Curtea observă că statul se subordonează
obligaţiei de a asigura gratuitatea rezidenţiatului, prin suportarea
cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a rezidentului,
aşa cum reiese din înseşi prevederile art. 18 alin. (8) din
Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, criticate pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Această obligaţie nu revine însă
statului în orice condiţii, ci este circumstanţiată de
îndeplinirea unor cerinţe de către cel care beneficiază de
dreptul de a beneficia de învăţământul de stat în mod gratuit,
respectiv rezidentul în situaţia din speţă.
Astfel, în condiţiile în care rezidentul nu
respectă obligaţiile asumate prin actul adiţional la contractul
de muncă, care apare ca o condiţie a desfăşurării
rezidenţiatului pe post, în lumina celor reţinute prin Decizia nr.
739/2008, apare ca firească obligaţia de restituire a cheltuielilor
pe care statul le-a făcut pentru pregătirea profesională a
rezidentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 18 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului
nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului,
excepţie ridicată de Anelis Manuela Oprescu în Dosarul nr.
3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea