Decizia Nr.1630 din 20.12.2011

– suspendarea efectelor hotărârii menţionate.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.400 din 23 noiembrie 2011, formând obiectul Dosarului nr. 1.387 L/2/2011. II. Obiectul sesizării îl constituie Hotărârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi Preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011. III. În motivarea sesizării se susţine că hotărârea criticată este neconstituţională, deoarece plenul Senatului a fost chemat să constate încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent al Senatului şi preşedinte al Senatului, în condiţiile în care nu se putea constata, faţă de dispoziţiile constituţionale şi legale, acest fapt. Aceasta întrucât art. 33 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor se referă la încetarea de drept - în situaţia pierderii sprijinului politic - a statutului de membru al biroului permanent, iar nu a statutului de preşedinte al Camerei. Acesta din urmă, potrivit art. 64 alin. (2) din Constituţie, are statut distinct faţă de membrii Biroului permanent al Senatului, în sensul că este ales pe durata mandatului Camerelor, în timp ce ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Având în vedere acest statut distinct, se susţine că se poate concluziona că toate consecinţele care decurg din pierderea sprijinului politic nu se aplică preşedintelui Senatului. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să reglementeze posibilitatea de retragere a sprijinului politic pentru preşedinţii Camerelor, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres. Se invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, citându-se Decizia nr. 601/2005. Se mai arată că, din interpretarea ultimei teze a art. 64 alin. (2) din Constituţie, în care legiuitorul reglementează generic posibilitatea revocării membrilor birourilor permanente, fără să facă referire în mod expres şi la preşedinţii Camerelor, în condiţiile în care tezele a doua şi a treia ale aceluiaşi articol, privitoare la alegerea birourilor permanente, fac distincţie între preşedinţii Camerelor şi ceilalţi membri ai birourilor permanente, rezultă neîndoielnic că ideea de revocare exprimată în text îi priveşte numai pe ceilalţi membri ai birourilor permanente. Mutatis mutandis, acelaşi raţionament se poate aduce şi cu privire la dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. În ceea ce priveşte sintagma „ sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică“ din formularea art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006, se consideră că, având în vedere că legiuitorul a făcut referire în acelaşi text, anterior, la membrii Biroului permanent, unde preşedintele Senatului este membru de drept, dar cu statut distinct, se deduce faptul că aceste prevederi se referă la celelalte funcţii din Senat obţinute în urma algoritmului politic, precum funcţiile din birourile comisiilor permanente. Se conchide că legiuitorul constituant a pus funcţia de preşedinte al Senatului într-o zonă de protecţie specială, astfel încât o simplă retragere a sprijinului politic nu este suficientă pentru încetarea de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului. În plus, excluderea din partid nu echivalează, în opinia autorului sesizării, cu retragerea sprijinului politic, deoarece, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic; prin urmare, excluderea din partid produce efecte numai în interiorul acelui partid, în Parlament nefiind relevantă sub aspectul menţinerii sprijinului politic apartenenţa sau neapartenenţa unui parlamentar la un partid politic. Deciziile partidelor politice nu produc efecte în cadrul Parlamentului, ci numai deciziile comunicate de grupurile parlamentare. În plus, în Biroul permanent al Senatului a fost prezentată o hotărâre de excludere a autorului sesizării din Partidul Social Democrat, dar nu a fost înaintat niciun înscris care să ateste faptul că acesta nu mai este membru al grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se mai apreciază că numai grupul parlamentar al cărui reprezentant este parlamentarul care ocupă o funcţie în biroul permanent poate retrage sprijinul politic al acestuia, iar retragerea sprijinului politic trebuie expres formulată în Parlament, niciun fel de alte evenimente, chiar intens mediatizate şi de notorietate, neputând produce efecte de jure în interiorul celor două Camere. Aceasta este o consecinţă care decurge din autonomia Parlamentului şi din caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar. Se mai arată şi că instituţia revocării Preşedintelui Senatului, aşa cum este aceasta definită de Regulamentul Senatului, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, astfel încât singura sancţiune ce i se mai poate aplica acestuia este sancţiunea administrativă, iar nu şi cea politică, ceea ce nu este cazul în speţă. Faţă de cele arătate, se concluzionează că modul în care, în cauză, preşedintele Senatului şi-a pierdut această calitate este ilegal şi neconstituţional, iar hotărârea contestată, neconstituţională. IV. Cu adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.514 din 28 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoană a transmis cererea de completare a sesizării împotriva Hotărârii Plenului Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011, prin care a solicitat: – în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor hotărârii contestate, până la judecarea constituţionalităţii acesteia de către Curte;

– luarea în considerare a motivelor de neconstituţionalitate a hotărârii formulate în cererea completatoare;

– îndepărtarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în măsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul că ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului Preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat iniţial de către grupul parlamentar care l-a propus;

– în subsidiar, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în măsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul că ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat iniţial de către grupul parlamentar care l-a propus, şi, în consecinţă, constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011.În motivarea cererii formulate, autorul acesteia susţine mai întâi calitatea sa procesuală activă în cauză, arătând că aceasta este fundamentată atât din punct de vedere formal, cât şi substanţial. Astfel, din punct de vedere formal, la data sesizării Curţii Constituţionale, autorul sesizării deţinea încă funcţia de preşedinte al Senatului, sesizarea fiind înregistrată la Curte în aceeaşi zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (nr. 830 din 23 noiembrie 2011) hotărârea prin care s-a constatat încetarea de drept a funcţiei sale de preşedinte al Senatului. Din punct de vedere substanţial, calitatea procesuală activă este fundamentată pe dreptul de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 21 din Constituţie. Se invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a stabilit că prevederile art. 21 din Constituţie trebuie aplicate în mod direct de către instanţe atunci când nu există o prevedere legală sau când aceasta a fost declarată neconstituţională (de exemplu: Decizia nr. 186/1999). Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului atacat, se arată că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992. Se susţine că în această materie principalul set de norme procedurale de care Curtea ar trebui să ţină seama sunt cele cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act care cuprinde şi procedura ce permite suspendarea efectelor actelor atacate, condiţiile în care aceasta este aplicabilă fiind întrunite, în opinia autorului sesizării, în cauza de faţă (existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente). În ceea ce priveşte hotărârea contestată, se susţine că aceasta încalcă prevederile art. 64 şi 69 din Constituţie, motivarea formulată reluând şi dezvoltând motivele de neconstituţionalitate expuse în cererea iniţială. În esenţă, se arată că niciunul dintre textele constituţionale nu reglementează instituţia încetării de drept a calităţii de preşedinte al Senatului pentru retragerea sprijinului politic de către grupul parlamentar care l-a propus. În acelaşi sens se mai arată că nu doar lipsa unei prevederi constituţionale conduce la constatarea nelegalităţii hotărârii contestate, dar mai ales existenţa unei diferenţieri clare a instituţiei preşedintelui Senatului de ceilalţi membri ai Biroului permanent, acesta fiind - potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 601/2005 - neutru din punct de vedere politic, întrucât nu reprezintă poziţia politică şi interesele unui partid politic, ci reprezintă Senatul în integralitatea sa. Se face referire, pentru susţinerea aceleiaşi afirmaţii, şi la cele reţinute de profesorii Ioan Muraru, Mihai Constantinescu şi Ion Deleanu, precum şi la jurisprudenţa mai recentă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.611/2010. Se mai arată şi că există norme constituţionale care stabilesc posibilitatea încetării mandatului Preşedintelui Senatului, însă acestea nu au în vedere retragerea sprijinului politic. Este vorba despre cazurile reglementate de art. 70 alin. (2) din Constituţie (demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate sau deces), la care se face trimitere prin art. 29 din Regulamentul Senatului. În ceea ce priveşte art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, se susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificărilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus. În susţinerea neconstituţionalităţii invocate, se arată că instituţia preşedintelui Senatului nu poate fi supusă arbitrariului modificărilor configuraţiei politice. Invocându-se în special Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.611/2010, se susţine, cu privire la configuraţia politică de la data alegerilor, că aceasta nu poate influenţa decât repartizarea grupurilor în cadrul Biroului permanent şi a comisiilor, pe perioada unei sesiuni, fără a da naştere vreunui drept constituţional pentru grupurile parlamentare în a deţine o anumită funcţie. Grupul parlamentar nu este subiect de drept constituţional, fiind o asociere facultativă a parlamentarilor. Nefiind un subiect de drept constituţional, asocierea sau neasocierea la un astfel de grup a unui anumit senator nu poate crea consecinţe juridice, cu atât mai mult cu cât acestea afectează o instituţie reglementată constituţional. În consecinţă, orice prevedere legală sau regulamentară care ar putea fi interpretată în sensul creării unei legături între apartenenţa politică la un anumit grup parlamentar şi funcţia de preşedinte al Senatului va fi neconstituţională. Se mai arată şi că prevederea din Legea nr. 96/2006 care stabileşte încetarea de drept a statutului de titular al oricărei funcţii în momentul retragerii sprijinului politic este o prevedere ce ţine de organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere. Introducerea ei în cuprinsul Legii nr. 96/2006 nu este conformă cu principiul autonomiei regulamentare a Senatului. V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 24 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a solicitat secretarului general al Senatului stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, şedinţă privitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, stenograma şedinţei Plenului Senatului în care a fost adoptată Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană şi documentele care au stat la baza hotărârilor menţionate. VI. Cu Adresa nr. XXXV/3.952 din 29 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale documentele solicitate, respectiv: stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, stenograma şedinţei Plenului Senatului din aceeaşi dată, în care a fost adoptată Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011, Adresa Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal înregistrată la Biroul permanent al Senatului cu nr. 1.419 din 23 noiembrie 2011, adresele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. 1.420 şi 1.421 din aceeaşi dată, împreună cu anexele acestora, respectiv Hotărârea Comitetului Executiv Naţional al Partidului Social Democrat privind excluderea domnului Mircea- Dan Geoană din PSD începând cu data acestei hotărâri, precum şi proiectul de hotărâre care vizează constatarea încetării de drept a statutului acestuia de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea Senatului criticată, prin raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele: I. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană. Sub aspectul competenţei de a soluţiona prezenta sesizare, Curtea reţine considerentele Deciziei nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, prin care şi-a circumstanţiat competenţa de control al constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor Plenului Senatului şi hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, instituită ca urmare a modificării şi completării art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, considerente potrivit cărora „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional.“ Parlamentul este o autoritate fundamentală a statului, reglementată de prevederile cap. I al titlului III - Autorităţile publice din Constituţie. Prin urmare, Hotărârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. II. Cu privire la criticile formulate, Curtea constată, mai întâi, următoarele: Prin Hotărârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, Comitetul Executiv Naţional al Partidului Social Democrat a decis excluderea domnului Mircea-Dan Geoană din Partidul Social Democrat începând de la data emiterii acestei hotărâri. În data de 23 noiembrie 2011, la Biroul permanent al Senatului au fost depuse 3 cereri, înregistrate cu nr. 1.419, nr. 1.420 şi nr. 1.421, respectiv: ● cererea grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal prin care s-a solicitat convocarea Biroului permanent, pentru aceeaşi dată, la ora 10,00, cu următoarea ordine de zi: – constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor;

– alegerea preşedintelui Senatului României, la propunerea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, în conformitate cu prevederile art. 64 din Constituţia României şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, completarea ordinii de zi a Plenului Senatului din data de 23 noiembrie 2011;

– desemnarea, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, a vicepreşedintelui care va conduce şedinţa Plenului Senatului.● cererea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, de aducere la cunoştinţa Biroului permanent al Senatului României a hotărârii de excludere din partid menţionate şi de solicitare a declanşării procedurilor regulamentare privind constatarea acestei situaţii şi alegerea unui nou preşedinte al Senatului; ● cererea aceluiaşi grup parlamentar, prin care se solicită constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană şi revocarea politică din funcţia de preşedinte al Senatului a acestuia. În cadrul şedinţei Biroului permanent al Senatului, care a început la ora 12,05, a fost supus votului şi a fost adoptat proiectul de hotărâre privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană. De asemenea, a fost desemnat, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, vicepreşedintele care a condus apoi şedinţa plenului Senatului. În cadrul şedinţei plenului Senatului, care a început la ora 13,15, a fost supusă votului şi a fost aprobată hotărârea menţionată. Şedinţa s-a încheiat la ora 13,30. În aceeaşi zi, 23 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoană a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea referitoare la constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, şi tot în aceeaşi zi a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830, această hotărâre. III. Faţă de situaţia de fapt relevată şi susţinerile autorului sesizării, Curtea urmează să examineze, pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârii criticate, următoarele: 1. Calitatea autorului sesizării de a contesta în faţa Curţii Constituţionale hotărârea Plenului Senatului, având în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabilesc expres şi limitativ subiecţii care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuţii, după cum urmează: „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ Curtea constată că autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calităţii procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României. În plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeaşi zi în care a fost adoptată şi apoi publicată hotărârea contestată. 2. Cererea de suspendare a efectelor Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011, fundamentată de autorul sesizării pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Curtea constată că această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 47/1992, „procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.“ Or, regulile procedurale invocate de autorul sesizării sunt circumscrise unui domeniu specific - cel al contenciosului administrativ - distinct de regulile procedurale civile comune, şi, prin urmare, nu sunt aplicabile în cadrul procedurii în faţa Curţii Constituţionale. 3. Dacă art. 33 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul Deputaţilor şi Senatorilor, potrivit căruia „fiecare Cameră îşi alege un birou permanent, în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică“, se referă şi la preşedintele Senatului. Curtea reţine ca fiind neîndoielnic faptul că textul de lege citat priveşte şi preşedintele Senatului, întrucât acesta este membru al Biroului permanent, astfel cum stabilesc expres dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Senatului, potrivit cărora:(1) După constituirea legală a Senatului, se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent.(2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent. În acelaşi sens a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr. 601/2005, invocată de autorul sesizării, în care s-a reţinut că „preşedintele Senatului este membru al Biroului permanent al Senatului“. Statutul distinct al preşedintelui Senatului la care se face referire în motivarea sesizării se referă la alte aspecte, explicate pe larg de Curtea Constituţională în aceeaşi decizie, aspecte care nu sunt puse în discuţie în cauza de faţă, astfel cum se va arăta şi în ceea ce urmează. 4. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor; cu privire la acestea se susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificărilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus. Invocarea neconstituţionalităţii unui text de lege în cadrul sesizării formulate împotriva unei hotărâri a Plenului Senatului pune, înainte de toate, o problemă de principiu, şi anume aceea a admisibilităţii unei astfel de cereri. Curtea constată că cererea este admisibilă, întrucât nu priveşte o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, caz în care ar fi trebuit să respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispoziţiile constituţionale, a însuşi temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotărârea Plenului Senatului) a cărei neconstituţionalitate se invocă. Se observă în acest sens că autorul sesizării nu are nicio altă cale procedurală de a invoca neconstituţionalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamentează hotărârea contestată, astfel încât o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii sale ar constitui o încălcare a liberului acces la justiţia constituţională. În al doilea rând, se constată că doar în parte critica de neconstituţionalitate are legătură cu cauza în care aceasta a fost ridicată, şi anume în ceea ce priveşte problematica încetării mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus, şi, prin urmare, numai aceasta trebuie examinată de Curte. În ceea ce priveşte această critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată. De altfel, motivarea autorului sesizării porneşte de la o premisă eronată, respectiv de la o greşită interpretare şi aplicare a celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificaţia art. 64 din Constituţie. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că, „având în vedere că textul constituţional nu stabileşte alte distincţii decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancţiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăţia acestuia în exercitarea atribuţiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus“. Ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii şi textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunţat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (preşedintele Senatului) cu titlu de sancţiune juridică, pentru încălcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care la propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raţionamentele desprinse din decizia menţionată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincţie în cauza de faţă, nu sunt aplicabile acestei din urmă situaţii, care se cantonează în sfera raporturilor dintre preşedintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus şi partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a preşedintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei independenţe faţă de partidul politic al cărui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcţie. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecinţe juridice în ceea ce priveşte funcţia dobândită, funcţie eminamente politică. Aceste consecinţe juridice sunt prevăzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 şi constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică. Astfel fiind, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului sesizării în sensul că excluderea din partid nu echivalează cu retragerea sprijinului politic, motivată prin aceea că, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic. Curtea aminteşte în acest sens cele reţinute în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.611 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 23 decembrie 2010, potrivit cărora grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică, în sensul că reunesc deputaţi şi senatori având aceeaşi concepţie politică sau concepţii înrudite. 5. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia „Apartenenţa politică a membrilor Biroului Permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată“, cu privire la care se susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificărilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus. Întrucât criticile cu privire la acest text din Regulament sunt aceleaşi ca şi în cazul dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 96/2006, Curtea constată, pentru aceleaşi considerente, că acestea sunt neîntemeiate. IV. Având în vedere toate aceste motive, Curtea constată că Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, adoptată de Plenul Senatului ca urmare a solicitării grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal adresate Biroului permanent al Senatului, având în vedere Hotărârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, de excludere a domnului Mircea-Dan Geoană din Partidul Social Democrat, nu încalcă prevederile constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 20 decembrie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta