DECIZIE Nr. 161 din 22 aprilie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3
din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata
ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 354 din 23 mai 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, exceptie ridicata de Tribunalul Cluj - Sectia comerciala si
de contencios administrativ in Dosarul nr. 8.782/2002, aflat pe rolul acestei
instante.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale privind ocrotirea
proprietatii private, intrucat instituie protectia unui interes general, si
anume asigurarea unei discipline financiare in raporturile persoanelor fizice
sau juridice cu institutiile publice. Se invoca in acest sens jurisprudenta
Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 8.782/2002,
Tribunalul Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, exceptie ridicata de instanta
de judecata, din oficiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Tribunalul Cluj - Sectia
comerciala si de contencios administrativ sustine ca prin reglementarea modului
de executare a obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite
printr-un titlu executoriu se neaga efectiv dreptul la executare silita si,
implicit, la realizarea in concret a creantei, care constituie insasi
finalitatea actului de justitie, prin lasarea exclusiv la latitudinea
debitorului a executarii obligatiei. Astfel, se creeaza un pericol grav pentru
infaptuirea justitiei si se aduce atingere principiului statului de drept,
consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie. Ordonanta nu stabileste un
termen cert, justificat de imprejurari obiective, in cadrul caruia debitorii -
institutiile publice - sa asigure alocari bugetare pentru plata creantelor, ci
lasa la bunul plac al acestora executarea unor hotarari judecatoresti.
De asemenea, se mai arata ca nu exista nici un motiv care sa indrituiasca
executivul sa amane sine die realizarea creantelor impotriva institutiilor
publice, ordonanta nereglementand nici o sanctiune pentru ipoteza in care
ordonatorii principali de credite nu dispun toate masurile necesare in vederea
asigurarii in bugetele proprii si in cele ale institutiilor din subordine a
creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin
titluri executorii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a urmarit
instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitatii
institutiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora, fara a
tine seama de destinatia sumelor stabilita prin buget. Intrucat textul
ordonantei nu contine nici o referire la interdictia executarii asupra
bunurilor din inventarul institutiilor publice apartinand domeniului privat,
care raman supuse, in continuare, dispozitiilor de drept comun privind
executarea silita, nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art. 41 din
Constitutie. Singura derogare de la dreptul comun privind executarea silita pe
care o instituie ordonanta se refera la poprire, impunand obligatia respectarii
destinatiei creditelor bugetare prin satisfacerea creantelor numai de la titlul
de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. Prin urmare,
exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acest text de lege este
considerata ca fiind neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 1 si 3 din
Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, texte de lege care au
urmatorul continut:
- Art. 1: "Executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice
in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin
bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de
plata respectiva.";
- Art. 3: "In procesul executarii silite a sumelor datorate de catre institutiile
publice in baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai
operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite, in limita
creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele
asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca ordonanta a
carei constitutionalitate este contestata are o evidenta finalitate de
protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a
derularii in conditii optime a activitatii acestora si, prin aceasta, a
indeplinirii atributiilor ce le revin ca parte integranta a mecanismului
statului.
Chiar daca asemenea institutii, in calitate de subiecte de drept, pot
stabili raporturi juridice de natura obligationala, in cadrul carora sa isi
asume obligatii, pe care sunt tinute sa le execute, aceste raporturi au doar
caracter subsidiar si complementar in raport cu activitatea lor de baza.
Curtea retine ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste
creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele
impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii
grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea
institutii.
Astfel, Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 consacra, in materia executarii
creantelor fata de institutiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul
comun, atat prin aceea ca instituie restrictii in urmarirea fondurilor banesti
ale acestora, cat si pentru ca limiteaza o atare urmarire exclusiv la fondurile
banesti. In acest mod conceputa, reglementarea in cauza nu numai ca nu
contravine textelor constitutionale de referinta, asa cum considera autorul
exceptiei, ci, dimpotriva, le da expresie. Statul de drept constituie un
mecanism a carui functionare implica instituirea unui climat de ordine, in care
recunoasterea si valorificarea drepturilor unui individ nu pot fi concepute in
mod absolut si discretionar, ci numai in corelatie cu respectarea drepturilor
celorlalti si ale colectivitatii in ansamblu.
In considerarea acestei exigente, art. 41 alin. (1) teza intai din
Constitutie, dupa ce statueaza ca "dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului sunt garantate", consacra dreptul legiuitorului
de a stabili continutul si limitele acestor drepturi. Or, este tocmai ceea ce
se realizeaza pe calea Ordonantei Guvernului nr. 22/2002. Instituirea anumitor
restrictii, impuse de ratiuni evidente, in valorificarea dreptului creditorului
nu inseamna negarea posibilitatii acestuia de a si-l realiza, tot asa cum
instituirea unor termene pentru introducerea unei actiuni sau pentru
exercitarea cailor de atac nu semnifica restrangerea accesului liber la
justitie.
In sfarsit, Curtea constata ca atata vreme cat norma constitutionala
garantand creantele asupra statului nu precizeaza ca aceasta presupune
executarea lor de indata, conditiile instituite in aceasta materie prin
ordonanta, chiar daca afecteaza celeritatea procedurii, nu contravin Legii
fundamentale, ci, urmarind gasirea resurselor necesare pentru executarea
obligatiilor, cu respectarea exigentelor impuse de constituirea si executarea
bugetului, nu fac decat sa dea expresie obligatiei constitutionale a garantarii
obligatiilor asupra statului.
Daca s-ar considera ca reglementarea criticata este neconstitutionala, ar
trebui sa fie acceptata posibilitatea ca, in absenta acesteia, o institutie
publica sa ajunga in incetare de plati. Or, aceasta este de neconceput si
constituie o incalcare a principiului potrivit caruia statul este intotdeauna
solvabil si in virtutea caruia creantele asupra statului sunt garantate. Altfel
spus, extinderea regimului executional de drept comun si asupra creantelor
asupra statului, departe de a avea efectul scontat de autor, ar insemna,
dimpotriva, punerea statului in imposibilitatea de a-si onora obligatia
constitutionala.
Dincolo de ratiunile infatisate, Curtea retine ca, in esenta, critica
autorului exceptiei vizeaza faptul ca reglementarea dedusa controlului omite sa
circumscrie unui termen obligatia debitorului institutie publica de a asigura
necesarul banesc in vederea realizarii creantelor, constatate prin titluri
executorii, si nu prevede o sanctiune pentru nerespectarea acestei obligatii.
Insa examinarea criticii de neconstitutionalitate cu un atare obiect, respectiv
omisiuni ale legiuitorului, excede competentei Curtii Constitutionale care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, se pronunta numai
asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala
supusa controlului.
De altfel, cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, respingand exceptia ca fiind neintemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din
Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, exceptie ridicata de Tribunalul Cluj - Sectia
comerciala si de contencios administrativ in Dosarul nr. 8.782/2002, aflat pe
rolul acestei instante.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 aprilie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu