DECIZIE Nr.
1603 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 875 din 15 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Lucian Hreceniuc în Dosarul nr. 5.247/86/2008 al Curţii de
Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 5.247/86/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Lucian Hreceniuc în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art.
23 alin. (11), art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7, 10 şi 11
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează o situaţie
mai grea inculpatului achitat, prin aceea că se dezechilibrează raportul de
egalitate a armelor dintre acuzare şi apărare. In opinia autorului, audierea
inculpatului reprezintă un instrument inchizitorial suplimentar pe care textul
de lege nu îl justifică prin nicio necesitate legată de atingerea scopului
procesului penal.
De asemenea, prevederile legale menţionate încalcă şi
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), deoarece inculpatul
condamnat la fond nu mai poate fi audiat şi în faţa instanţei de apel. In plus,
textul de lege lasă impresia că rolul instanţelor de judecată este numai acela
de a condamna, deoarece numai în acest mod se poate explica deosebirea făcută
de legiuitor, atâta vreme cât obligă instanţa de apel la reaudierea
inculpatului achitat, ca şi când, în această situaţie, s-ar prezuma că instanţa
fondului a greşit.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 378 alin. 11 din Codul de
procedură penală cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au
următorul conţinut:
„Cu ocazia judecării apelului, instanţa este
obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit
dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când
acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa
de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.002 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 564 din 13 august 2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 11
din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că textul „nu permite
magistraţilor să reaudieze inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de
condamnare, deoarece instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza
materialului existent, ci şi a oricăror probe noi administrate în faţa sa,
printre acestea regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. Or, potrivit art. 70
alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul are libertatea de a nu da
nicio declaraţie, iar în cazul în care consimte să o facă, precizările sale nu
constituie ipso facto o declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta,
ca de altfel toate mijloacele de probă din procesul penal, are drept scop
aflarea adevărului şi poate fundamenta o decizie de condamnare numai în măsura
în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul
tuturor probelor existente într-o cauză. Aşa fiind, prevederile legale
criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la art. 23
alin. (11) şi nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii
aflaţi în cel puţin una dintre cele două situaţii juridice circumscrise de text
beneficiază de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalităţii între
inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei
audiaţi sau condamnaţi de prima instanţă, pe de altă parte.
In plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de
procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutivşi
extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de
apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept,
asigurând astfel părţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu
prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la o ocrotire egală din partea legii".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Lucian Hreceniuc în Dosarul nr. 5.247/86/2008 al Curţii de
Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru