DECIZIE Nr.
160 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 si ale art. 8
din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 200 din 23 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudor Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tofan Grup" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.160/4/2006
al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcand
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.160/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 sunt
neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza fără a-şi
exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor
creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără ca parata să poată
solicita şi folosi în favoarea sa toate probele pe care le prevede Codul de
procedură civilă, contravenindu-se astfel dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, accesul liber la
justiţie şi la un proces echitabil. Se arată că dispoziţiile art. 8 încalcă
prevederile art. 16, 20, 21, 24 şi 53, precum şi pe cele ale art. 126 din
Constituţie, deoarece prevăd norme procedurale contrare celor prevăzute de
Codul de procedură civilă. De asemenea, se încalcă dispoziţiile constituţionale
şi prin aceea că ordonanţa care va conţine somaţia de plată poate fi atacată
numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu reglementările
internaţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Din examinarea
susţinerilor autoarei excepţiei se constată însă că, în realitate, aceasta
critică numai prevederile art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Aşa fiind, Curtea
urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la randul ei prin Legea nr.
5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De
asemenea, la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 492 din 23 august 2001: „în loc de «...somaţia
de plată către creditor...» se va citi: «...somaţia de plată către debitor...»".
Anterior sesizării Curţii
Constituţionale, prin art. I pct.
12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă
(lege publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (3) al
art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările
ulterioare, a fost abrogat, iar alin. (5) al aceluiaşi articol a fost
modificat.
Avand în vedere aceste modificări, dispoziţiile
criticate au în prezent următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii
de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris
ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de
părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi
obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte
prestaţii. ";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art.
5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Cand în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3) Termenul de
plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul
va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmana părţii prezente sau se
va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul
poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmanării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţand o hotărare irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărarea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
(2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1), art. 53 şi în
art. 126. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia
executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia
se urmăreşte recuperarea într-un timp cat mai scurt a creanţelor certe, lichide
şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 sunt neconstituţionale,
deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor
creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constată că aceasta
este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate
cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost determinată tocmai de caracterul
special al procedurii ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar „creanţelor
certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de
bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate
potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură
ori în alt mod admis de lege [...]". Intrucat ordonanţa privind somaţia de
plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de
plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este
justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte
aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform
reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru
ambele părţi, ele avand condiţii identice pentru exercitarea dreptului la
apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul
liber la justiţie şi la un proces echitabil.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 348
din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi prin
Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 72 din
5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin
Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 803
din 14 noiembrie 2003, a statuat că în timpul examinării cererii pentru
emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru
introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării cererii
în anulare debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare,
fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie
realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului
la apărare de către debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare
împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis,
integral sau în parte, cererea creditorului.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 sunt neconstituţionale, în sensul că ordonanţa care va conţine somaţia
de plată poate fi atacată numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs,
Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia
nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a
statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor
soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea
constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale
de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că legiuitorul a instituit o cale de
atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun
nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă
cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin
îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o
cale de atac cu o identitate proprie, alta decat cea de drept comun, o asemenea
concluzie rezultand, de altfel, şi din redactarea adoptată de legiuitorul
constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac
este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit
atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte
competenţa şi procedura de judecată, evident cu condiţia ca nicio normă de
procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atat în ansamblul
său, cat şi asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8, statuand că
acestea sunt constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, prin
Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau prin Decizia nr. 198 din 13
mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003.
Atat considerentele, cat şi soluţiile pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,întrucat
nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tofan Grup" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.160/4/2006
al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu