Decizia Nr.16 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 281D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 36.950/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.Excepţia a fost ridicată de Sultana Nurciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, privind anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât aduc atingere unor principii fundamentale ale dreptului civil, şi anume egalitatea părţilor în procesul civil, tratamentul egal în faţa legii, precum şi accesul liber la justiţie. Astfel, autorul excepţiei este nemulţumit de diferenţa care există între modalitatea de examinare a problematicii Legii nr. 9/1998 - ce este supusă analizei instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, şi cea a restituirii caselor naţionalizate, care este supusă controlului instanţelor civile.Totodată, arată că procedura specială instituită de textul de lege criticat reprezintă, în esenţă, o „verigă administrativă creată pentru a împiedica partea interesată de a avea acces nemijlocit la o instanţă de judecată“, ceea ce, în practică, s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluţionării dosarelor având ca obiect Legea nr. 9/1998. Aşa fiind, apreciază că prin aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 operează de facto o restrângere a accesului liber la justiţie, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care prevăd expresis verbis situaţiile în care operează aceste restrângeri.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsurile dispuse prin textul de lege criticat nu aduc atingere dreptului de proprietate în însăşi esenţa sa, ci instituie modul de rezolvare a cererilor de acordare a compensaţiilor. De asemenea, arată că prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 53, dat fiind că termenele instituite de textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza reglementată de acest text, acestea având ca scop limitarea în timp a stării de incertitudine în desfăşurarea raporturilor juridice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece instituirea unor termene în care persoanele îndreptăţite pot solicita acordarea de compensaţii şi pot contesta în justiţie actele comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, lege republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 7: „(1) Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor. Hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei poate face contestaţie la comisia centrală.(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanţilor şi direcţiilor generale ale finanţelor publice.(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.(5) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse recursului.(6) În vederea soluţionării cererilor, comisiile prevăzute la art. 6 pot solicita acte şi informaţii oricăror instituţii publice, persoane fizice şi juridice.(7) În cazul în care compensaţia este solicitată de mai mulţi moştenitori ai aceleiaşi persoane, precum şi atunci când după adoptarea hotărârii apar şi alte persoane având vocaţie succesorală, raporturile dintre succesori privind compensaţia se soluţionează potrivit dreptului comun.“Autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. În speţă, autorul excepţiei este nemulţumit de diferenţa care există între modalitatea de examinare a problematicii Legii nr. 9/1998, ce este supusă analizei instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, şi cea a restituirii caselor naţionalizate, care este supusă controlului instanţelor civile. Totodată, susţine că, în practică, procedura specială instituită de textul de lege s-a dovedit a reprezenta numai un mijloc de tergiversare a soluţionării dosarelor având ca obiect Legea nr. 9/1998. Aşa fiind, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci deduce contrarietatea textului de lege criticat cu Legea fundamentală din modalitatea de reglementare a procedurii şi a competenţei de soluţionare a cererilor de acordare a compensaţiilor cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, prin comparaţie cu reglementările conţinute de un alt act normativ. În acest context, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicată de Sultana Nurciu în Dosarul nr. 36.950/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora