Decizia Nr.159 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela MincăPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocată de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 421/251/2008, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocată de Jozsef Nemeth.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin aceea că, permiţând instanţei să dispună îndreptarea unor neregularităţi, a transformat faza de urmărire penală într-o procedură pur formală, dându-i-se posibilitatea Parchetului ca, între două termene de judecată, să remedieze aceste neregularităţi în mod formal. În ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 59/1934 criticate, acestea încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât obligă justiţiabilii la o anumită conduită şi prevăd sancţiuni severe în caz de neconformare. În schimb, „datorită vechimii foarte mari a acestor prevederi legale, există riscul sporit ca justiţiabilii să nu cunoască aceste prevederi, ori să le cunoască, însă ştiind vechimea acestora, să nu le mai dea importanţă, crezând că au căzut în desuetudine.“Tribunalul Mureş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală: „În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.“;– art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934: „Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: [...]2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut. 3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.“ Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 291 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu contravin dreptului la un proces echitabil. Cu acel prilej a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1), ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal.De altfel, în prezenta cauză autorul excepţiei critică prevederile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a acestora, respectiv pentru faptul că procedura pe care acestea o consacră ar permite, în opinia sa, abuzuri din partea organelor de urmărire penală. Or, atât aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii, cât şi eventualele propuneri de modificare a acesteia nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. De asemenea, Curtea a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor din Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, şi Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, a căror soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi considerentele care o fundamentează îşi menţin valabilitatea. În ceea ce priveşte argumentele expuse în prezenta cauză, referitoare la vechimea actului normativ care cuprinde normele criticate, de natură, în opinia autorului excepţiei, să determine riscul ca justiţiabilii să nu le cunoască, obligativitatea acestor norme, respectiv severitatea sancţiunilor pe care le reglementează, nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi reţinute în susţinerea excepţiei formulate. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocată de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta