DECIZIA Nr. 157 din 10 noiembrie 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a
agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 11 ianuarie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru
intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata
prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala ARTIMEX AKTUAL -
S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.361/1997 al Judecatoriei Sectorului 6
Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 20 octombrie 1998,
in prezenta reprezentantului autorului exceptiei, a reprezentantului
Ministerului Public si in lipsa Garzii financiare Timis, legal citata, si au
fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 27 octombrie 1998 si
apoi, pentru data de 10 noiembrie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 4.361/1997,
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994, ridicata de Societatea Comerciala ARTIMEX AKTUAL - S.R.L.
din Bucuresti. In motivarea exceptiei se sustine ca art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 limiteaza libertatea de contractare a
agentilor economici, incalcand astfel dispozitiile constitutionale ale art. 134
alin. (1), care prevad ca economia Romaniei este o economie de piata, si ale
art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit carora statul trebuie sa asigure
libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Se mai sustine ca
dispozitiile legale atacate incalca normele prevazute la art. 1 si 3 din Legea
nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor. Potrivit art. 1
din Legea nr. 32/1968, contraventia este definita ca fapta care prezinta un
grad de pericol social mai mic decat infractiunea, de unde rezulta ca si amenda
contraventionala nu poate depasi in nici un caz maximul general al amenzii
penale, care, conform art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de
50.000.000 lei. Art. 3 din aceeasi lege impune instituirea prin norma speciala
a unui minim si a unui maxim ale amenzii contraventionale. Or, art. IV pct. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 infrange, in opinia autorului exceptiei,
aceste dispozitii legale prin aceea ca prevede limite ale amenzii
contraventionale cu mult mai mari decat limitele generale ale amenzii penale,
iar calculul lor se face pe baza de cote procentuale progresive, ceea ce
conduce la amenzi nelimitate. De asemenea, este invocata jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, care a extins garantiile prevazute la art. 6 din
Conventia europeana a drepturilor omului la toate categoriile de
"pedeapsa", deci si la sanctiunile contraventionale al caror regim
trebuie asadar reglementat prin lege organica.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar in cadrul sedintei de dezbateri
din data de 20 octombrie 1998, neconstitutionalitatea textului criticat este
raportata si la prevederile art. 41, ale art. 49 alin. (2) si ale art. 135 din
Constitutie, precum si la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia
europeana a drepturilor omului. Astfel, se sustine ca obligatia de repatriere a
valutei la un anumit termen, prevazuta de textul criticat, este o ingerinta a
statului in ceea ce priveste libertatea comertului, care afecteaza si dreptul
de proprietate garantat de art. 41 si 135 din Constitutie, precum si de art. 1
din primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului. In
acest sens, se arata ca nici art. 1 din protocol si nici jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului nu admit adoptarea de masuri legislative in
dispretul dreptului de proprietate. In sfarsit, se sustine ca art. IV pct. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza si principiul constitutional al
proportionalitatii, prevazut la art. 49 alin. (2), prin aceea ca opereaza o
restrangere a libertatii comertului, instituind sanctiuni exorbitante in
reglementarea disciplinei financiare.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta considera ca prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr.
18/1994 sunt constitutionale, intrucat art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal
se refera la amenda penala, pe cand art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr.
18/1994 se refera la amenda contraventionala, deci cele doua acte normative
reglementeaza doua sanctiuni diferite cu regimuri juridice distincte.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au
solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si al Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, se arata ca, in ceea ce
priveste sustinerea ca textul criticat, modificand sistemul de amenzi din sume
fixe in sume procentuale, ar infrange norma de principiu stabilita prin art. 3
din Legea nr. 32/1968, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia
Plenului nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, in sensul ca nu exista
interdictie constitutionala referitoare la libertatea de optiune a
legiuitorului. Cu referire la sustinerea privind necesitatea stabilirii
sanctiunilor contraventionale, in speta amenzi, prin lege organica, se arata ca
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocata de autorul
exceptiei, nu impune legiuitorului anumite obligatii in raport cu categoria
legii prin care sunt reglementate contraventiile, ci cere acestuia sa respecte
principiul legalitatii sanctionarii contraventiilor si sa asigure totalitatea
garantiilor procesuale impuse de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor
omului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii, concluziile procurorului,
dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Aceasta exceptie are ca obiect dispozitiile art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, care
prevad:
"In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5
si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei,
eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor
aplica urmatoarele amenzi contraventionale, reprezentand:
- 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de
pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri
intre 30 si 60 de zile calendaristice;
- 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna
calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in
termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile
stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin
prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr.
12/1995, este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
1. Critica potrivit careia dispozitiile textului atacat infrang prevederile
de principiu ale art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968, care prevad deosebirea de
gravitate dintre infractiuni si contraventii si obligativitatea stabilirii unor
limite minime si maxime ale amenzilor contraventionale, nu poate fi retinuta.
Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie
1995, s-a statuat ca, in ceea ce priveste modificarea prin art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a sistemului de amenzi din sume fixe in sume
procentuale, nu exista nici o interdictie constitutionala care sa limiteze
libertatea de optiune a legiuitorului. Art. 3 din Legea nr. 32/1968, invocat in
sustinerea neconstitutionalitatii, care prevede obligativitatea stabilirii unor
limite minime si maxime ale amenzii, se refera exclusiv la contraventiile
reglementate prin hotarari ale Guvernului sau prin acte normative ale
autoritatilor publice locale. Contraventiile prevazute la art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu intra in aceste categorii, ci fac parte din
sfera contraventiilor reglementate prin lege, ele avand deci un temei legal,
diferit de cel al contraventiilor din prima categorie.
2. Invocarea in sprijinul sustinerii exceptiei a jurisprudentei Curtii
Europene a Drepturilor Omului, bazata pe interpretarea art. 6 din Conventia
europeana a drepturilor omului, de asemenea, nu poate fi retinuta. Art. 6 din
aceasta conventie prevede: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in
mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre
o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata, pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. 3. Orice
acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt,
intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei
acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile
necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat
de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a
plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu,
atunci cand interesele justitiei o cer; d) sa intrebe sau sa solicite audierea
martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in
acelasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de
un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere".
Asa cum se arata in punctul de vedere exprimat de Guvern, nici dispozitiile
art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, nici jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului nu permit concluzia ca regimul juridic al sanctiunilor
contraventionale se confunda in totalitate cu cel al sanctiunilor penale.
Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a
drepturilor omului, in sensul ca notiunea de "acuzatie in materie
penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura
aceleasi garantii procesuale celor invinuiti de savarsirea unei contraventii ca
si celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni (cazul Sporrong si Lonnroth
contra Suediei - 1982; cazul Ozturk contra Germaniei - 1984; cazul Lutz contra
Germaniei - 1987).
Asa fiind, rezulta ca aceasta jurisprudenta nu este de natura sa sprijine
solicitarea autorului exceptiei.
3. Referitor la incalcarea prin textul atacat a principiului libertatii
contractuale, consacrat de art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie,
Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997,
ramasa definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, si
prin Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr.
116 din 21 mai 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 292 din 28 octombrie 1997. Prin aceste decizii, respingandu-se ca nefondata
exceptia de neconstitutionalitate, s-a retinut ca, in contextul interpretarii
sistematice a prevederilor art. 134 din Constitutie, obligatia de repatriere a
valutei nu este contrara economiei de piata si libertatii comertului, ci
corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor nationale
in activitatea economica si financiara.
4. In justificarea exceptiei care face obiectul prezentei cauze, au fost
invocate si prevederile art. 41 si 135 din Constitutie, precum si ale art. 1
din primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului,
sustinandu-se ca, prin sanctiunea instituita de art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994, este afectat dreptul de proprietate.
Curtea Constitutionala constata insa ca obligatia de repatriere a valutei
nu este contrara prevederilor constitutionale mentionate, intrucat garantarea
prin Constitutie a proprietatii nu justifica, intr-o interpretare sistematica a
normelor acesteia, utilizarea bunurilor proprietate privata, indiferent de
natura lor, cu incalcarea reglementarilor legale privind protectia unui interes
national, astfel cum este cel al asigurarii disponibilitatilor valutare
necesare achitarii obligatiilor externe de plata ale economiei. In acest sens,
de altfel, s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 14
aprilie 1998, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 220 din 16 iunie 1998.
Deciziile mentionate, prin care Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat
asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 18/1994, isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat
nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei
Curtii.
5. Sustinerea potrivit careia norma prevazuta la art. IV pct. 7 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza principiul constitutional al
proportionalitatii, enuntat de art. 49 alin. (2), prin aceea ca opereaza o
restrangere a libertatii comertului, urmeaza, de asemenea, a fi respinsa.
Potrivit art. 49 alin. (1) din Constitutie, "Exercitiul unor drepturi
sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se
impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii
ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor;
desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati
naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", iar alin. (2) al acestui
articol stabileste principiul proportionalitatii, in virtutea caruia restrangerea
unui drept sau a unei libertati "trebuie sa fie proportionala cu situatia
care a determinat-o".
Este insa de observat ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil in
cauza, intrucat dispozitiile art. 49, fiind cuprinse in titlul I cap. II din
Constitutie, referitor la drepturile si libertatile fundamentale, ele privesc
prin continutul lor domeniul acestor drepturi si libertati, pe cand art. 134,
care la alin. (2) lit. a) stabileste obligatia statului de a asigura libertatea
comertului, se regaseste in titlul IV - Economia si finantele.
6. In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin
textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in
cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat,
prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei
este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica
niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta vinovatiei
este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv
al instantei de judecata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr.
12/1995, ridicata de Societatea Comerciala ARTIMEX AKTUAL - S.R.L. din
Bucuresti in Dosarul nr. 4.361/1997 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 noiembrie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu