DECIZIE Nr.
1568 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 896 din 22 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul
Lucrătorilor Portuari din „Minmetal" în Dosarul nr. 10.797/118/2008 al
Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Societatea
Comercială „Minmetal" - S.A. din Constanţa, prin avocat. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul părţii prezente pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu
contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.797/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
muncă. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Lucrătorilor Portuari din
„Minmetal" cu prilejul soluţionării unui conflict de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 26 alin.
(2) lit. c) din Legea nr. 130/1996 sunt neconstituţionale în măsura în care se
interpretează „că se poate înregistra contractul colectiv de muncă în acele
unităţi în care există mai multe sindicate din care niciunul nu îndeplineşte
cerinţa de reprezentativitate de o treime (respectiv toate au
reprezentativitate prin afiliere) doar cu semnătura unui singur sindicat
minoritar prin raportare la celelalte." Consideră că o asemenea
interpretare ar contraveni prevederilor art. 40, art. 41 alin. (5) şi art. 43
din Constituţie, cât şi prevederilor art. 11 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 3, art. 8 şi art. 11
din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Astfel, arată
că, dacă un contract colectiv de muncă poate fi înregistrat doar cu semnătura
sindicatului minoritar, membrilor de sindicat din sindicatul majoritar nu li se
mai garantează dreptul la negocieri colective, aceştia fiind excluşi de la
negociere. De asemenea, atât timp cât acest contract este valabil, salariaţii
sindicatului majoritar nu-şi mai pot exercita dreptul la grevă. In plus,
sindicatul majoritar fiind lipsit de posibilitatea de a-şi mai realiza
obiectivele pentru care a fost înfiinţat, salariaţii vor adera, împotriva
voinţei lor, la sindicatul minoritar, astfel că este încălcat însuşi dreptul de
asociere liberă în sindicate.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul la negociere
colectivă, care există, prin ipoteza art. 26 din Legea nr. 130/1996, şi nici
dreptul la grevă, care nu este interzis, direct sau indirect, prin dispoziţiile
legale în cauză. De asemenea, consideră că argumentele autorului excepţiei
referitoare la reprezentarea părţilor constituie o opţiune a legiuitorului şi
nu au legătură cu fondul excepţiei de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziţii introduse prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 246 din 19 martie 2004, aprobată prin Legea nr.
218/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7
iunie 2004.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Art. 26 alin. (2) lit. c): „Contractele colective de
muncă vor fi înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanţilor părţilor,
dacă: [...]
c) reprezentanţii părţilor la negociere care nu au
semnat contractul colectiv de muncă reprezintă sub o treime din numărul
salariaţilor unităţii, sub 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectivă
sau sub 5% din efectivul salariaţilor din economia naţională, după caz."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 40 referitor la dreptul
la asociere, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective
în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi art.
43 privind dreptul la grevă. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi
dispoziţiile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind libertatea de întrunire şi asociere, precum
şi art. 3, art. 8 şi art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii
nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical,
ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în Capitolul III din Legea nr. 130/1996, sunt prevăzute în mod
explicit toate condiţiile pe care patronatul şi salariaţii trebuie să le
îndeplinească pentru o legală reprezentare a lor cu prilejul negocierii şi
încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de ramură şi
naţional. Astfel, în ceea ce priveşte salariaţii, art. 14 lit. b) din legea
amintită arată că aceştia vor fi reprezentaţi: - „la nivel de unitate, de
către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative ori, acolo
unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanţii aleşi ai
salariaţilor; - la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, de
către organizaţiile sindicale de tip federativ, legal constituite şi
reprezentative potrivit prezentei legi; - la nivel naţional, de către
organizaţiile sindicale de tip confederativ, legal constituite şi
reprezentative potrivit prezentei legi." Mai departe, art. 17 din
aceeaşi lege prevede condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
organizaţiile sindicale pentru a participa la negocieri, dispoziţii din care se
reţine că reprezentativitatea este asigurată pentru organizaţiile sindicale la
nivel de unitate dacă au un număr de membri de cel puţin o treime din numărul
salariaţilor unităţii; pentru organizaţiile sindicale la nivel de ramură dacă
numărul membrilor este cel puţin egal cu 7% din efectivul salariaţilor din
ramura respectivă; respectiv pentru organizaţiile sindicale la nivel naţional
dacă au cumulat un număr de membri cel puţin egal cu 5% din efectivul
salariaţilor din economia naţională. In mod firesc, art. 26 alin. (2) lit. c)
din Legea nr. 130/1996, criticat de autorul excepţiei, prevede că înregistrarea
contractului colectiv de muncă se poate face şi dacă acesta nu este semnat de
un număr mai mic de salariaţi decât cel prevăzut pentru a asigura
reprezentativitatea, în mod corespondent prevederilor art. 17.
Curtea apreciază că aceste dispoziţii de lege sunt
clare, nedând loc niciunei interpretări echivoce. Astfel, din conţinutul
acestor articole ale Legii nr. 130/1996 se pot desprinde în mod clar condiţiile
ce trebuie îndeplinite de salariaţi, la nivel de unitate, pentru legala lor
reprezentare la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă, atât
în cazul în care există un sindicat reprezentativ, cât şi în situaţia în care
nu este constituit un astfel de sindicat. In aceste condiţii, aspectele puse în
discuţie de autorul excepţiei care urmăresc stabilirea priorităţii unor
sindicate nereprezentative din aceeaşi unitate apar ca fiind în mod evident
probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţelor de judecată, iar nu
probleme de natură să pună în discuţie constituţionalitatea prevederilor art.
26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul
Lucrătorilor Portuari din „Minmetal" în Dosarul nr. 10.797/118/2008 al
Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea