Decizia Nr.1568 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.133D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta precizează că, ulterior invocării excepţiei, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost republicată, iar textele au fost renumerotate, astfel că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) se regăsesc, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), iar cele ale art. 46 alin. (1) lit. a) la art. 44 alin. (1) lit. a), acestea din urmă având o redactare uşor modificată, soluţia juridică de principiu fiind, însă, păstrată. Pe fondul excepţiei, susţine că jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007 sau Decizia nr. 803 din 19 mai 2009, se impune a fi menţinută, de vreme ce nu au intervenit elemente noi faţă de cele examinate deja de instanţa de contencios constituţional, astfel că solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În concluzie arată că măsurile legale criticate de autorul excepţiei, referitoare la suspendarea dreptului de port şi folosire a armei, reprezintă o soluţie de reglementare a folosinţei unor bunuri cu regim special, iar restrângerea impusă de lege este justificată şi rezonabilă sub aspectul condiţiilor cuprinse la art. 53 din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.829/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unei dispoziţii prin care autoritatea competentă a dispus suspendarea dreptului său de port şi folosire a armelor de foc şi a muniţiilor aferente acestora.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, şi împiedică exercitarea dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de Legea fundamentală prin art. 44 alin. (1), (2) şi (8). Astfel, acesta arată că, prin decizia unui organ administrativ şi în lipsa unei condamnări definitive, este privat de propriile bunuri, lăsându-i-se doar dreptul la dispoziţie asupra armei personale, nu şi cel de uz şi folosinţă. Mai mult, pe perioada suspendării dreptului de port şi folosire a armei, proprietarul acesteia este obligat să o depoziteze la un armurier autorizat, contra unei sume de bani plătite lunar, ceea ce reprezintă o altă atingere adusă dreptului de proprietate, fiind supus unei obligaţii „la plata echivalentului pecuniar al unei sancţiuni patrimoniale“. Se mai arată că „efectul şi scopul“ măsurii de suspendare este doar unul de „şicanare“, de împiedicare a exerciţiului dreptului de proprietate şi că Legea nr. 295/2004 are caracter arbitrar, din moment ce suspendarea dreptului de port şi folosinţă a armelor e prevăzută doar la anumite tipuri de infracţiuni, iar la altele, la care poate s-ar preta o asemenea măsură, cum ar fi infracţiunile prevăzute de art. 328, 329, 324,323, 302¹, 302², 282-285, 272-277, 246-263, nu e prevăzută o asemenea măsură.Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie, deoarece nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Această măsură administrativă nu aduce atingere nici dreptului de proprietate, drept al cărui exerciţiu poate fi, de altfel, restrâns prin lege.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că aceste prevederi legale nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Textele de lege atacate nu aduc atingere nici dreptului de proprietate privată, astfel cum este definit de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în sensul că acesta poate fi supus unor restrângeri în limitele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării excepţiei, prevederile art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 20, respectiv pct. 46 din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 iunie 2011. Ulterior invocării prezentei excepţii, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, textelor legale dându-li-se o nouă numerotare. Ca atare, soluţia legislativă cuprinsă în art. 15 alin. (1) lit. d) se regăseşte, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), având aceeaşi redactare, iar cea cuprinsă la art. 46 alin. (1) lit. a) se regăseşte la art. 44 alin. (1) lit. a), text care păstrează soluţia juridică de principiu, vizată de autorul excepţiei. În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) şi ale art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, care au următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1) lit. d): „(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: (...)d)nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, potrivit legislaţiei în vigoare;“;– Art. 44 alin. (1) lit. a): „(1) Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente în următoarele situaţii: a)titularul dreptului nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d).“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) care consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) referitor la dreptul de proprietate şi, respectiv, la interdicţia confiscării averii dobândite licit şi la prezumţia de liceitate a dobândirii averii. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovăţie, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului prezumţiei de nevinovăţie, că această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Cu referire la acelaşi aspect, Curtea a mai reţinut, de asemenea, prin Decizia nr. 803 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, că prin textele de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discuţie principiul prezumţiei de nevinovăţie sau normele prin care se asigură libertatea individuală. Refuzul de autorizare a procurării de arme letale în condiţiile stabilite de legiuitor, potrivit art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004, nu produce vreun efect asupra desfăşurării procesului penal în care este implicată persoana care a solicitat autorizaţia şi nici nu îi restrânge acesteia în vreun fel libertatea, ci reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv, justificată de pericolul potenţial pe care îl reprezintă deţinerea de arme letale de către persoane puse sub învinuire pentru infracţiuni din categoria celor enumerate în textul de lege analizat. Neintervenind elemente noi faţă de cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (8) din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată. În conformitate cu art. 44 alin. (1), conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010. În contextul dispoziţiilor criticate din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, măsura de suspendare a dreptului de deţinere a armelor, precum şi obligaţia titularului de a face dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepţia situaţiei în care armele se ridică de către organele de poliţie, sunt pe deplin justificate, având în vedere că titularul are calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie. Pericolul social ce caracterizează faptele penale săvârşite cu intenţie de către titularul armei îndreptăţesc legiuitorul să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii, constând în suspendarea dreptului de deţinere a armei pe durata urmăririi penale sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. În plus, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de deţinere a armei este, potrivit art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004, tocmai lipsa calităţii de învinuit sau inculpat a solicitantului autorizaţiei, ceea ce prezumă încrederea pe care legiuitorul o acordă acestuia. Or, modificarea situaţiei solicitantului, în considerarea căreia i-a fost acordată iniţial autorizaţia de deţinere a armei, atrage, în mod simetric şi rezonabil, retragerea temporară a respectivei autorizaţii. Totodată, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, măsura în cauză nu echivalează cu o confiscare a bunurilor ce constituie averea persoanei, prezumată, potrivit art. 44 alin. (8) din Constituţie, a fi dobândită licit, ci are, mai curând, caracterul unei măsuri de siguranţă, impusă de imperativele protecţiei interesului general al societăţii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) şi ale art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi