DECIZIE Nr. 156 din 30 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin.
1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 14 aprilie 2004

Costica Bulai - procuror
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Dumitru Octavian Radulescu in Dosarul nr.
4.701/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta partea Alexandru Buda, lipsind autorul
exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
Partea prezenta solicita respingerea exceptiei ca nefondata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege
criticate nu contravin nici unei prevederi constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
4.701/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Dumitru Octavian Radulescu in dosarul mentionat.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 57 alin. 1 din Codul de procedura penala, care reglementeaza procedura
prealabila de informare a instantei supreme in cauzele de stramutare, sunt
contrare prevederilor constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la
aparare si ale art. 31 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul la informatie.
Se motiveaza ca informatiile cerute de presedintele Curtii Supreme de Justitie
pentru lamurirea instantei nu sunt cunoscute de parti, in special de partea
care solicita stramutarea, ceea ce constituie o restrangere a dreptului la
aparare al acesteia, partea neputand sa puna concluzii si cu privire la
acestea. Se considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare si
prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, in
mod public (art. 6 pct. 1) si la dreptul de aparare [art. 6 pct. 3 lit. c)].
Referitor la neconstitutionalitatea art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, se sustine ca, de vreme ce nu se arata motivele de admitere sau de
respingere a cererii de stramutare, nu se poate exercita nici un fel de control
si nu se pot exercita dreptul de acces liber la justitie (art. 21 din
Constitutie, republicata) si dreptul de a exercita caile de atac prevazute de
lege (art. 129 din Constitutie, republicata), nesocotindu-se si dreptul la un
recurs efectiv, inscris in art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia,
considera exceptia ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile legale
criticate sunt constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale,
concretizata in Decizia nr. 82 din 8 martie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, considera ca
dispozitiile art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala nu contravin prevederilor constitutionale si nici celor din actele
internationale invocate.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata,
intrucat partile au posibilitatea sa comunice Curtii Supreme de Justitie date
cu privire la solutionarea cererii sau sa le prezinte in instanta pentru a-si
sustine cererile. Faptele asupra carora urmeaza sa se pronunte instanta
competenta sa solutioneze cererea de stramutare nu tin de pricina insasi, ci de
asigurarea conditiilor cerute de lege pentru asigurarea obiectivitatii si
impartialitatii in solutionarea cauzei, conditii care vizeaza toate partile din
proces, indiferent de calitatea lor procesuala. Informatiile primite sunt
apreciate de instanta sub raportul concludentei, obiectivitatii si veridicitatii
acestora, in functie de toate datele cauzei si de informatiile comunicate de
parti in cadrul dezbaterilor. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, fata de dispozitiile art. 21 din Constitutie, republicata, se arata ca
aceasta este neintemeiata, deoarece principiul constitutional al liberului
acces la justitie nu are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate
structurile judecatoresti si in privinta tuturor cailor de atac prevazute de
lege. In aceste conditii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite in
considerarea unor situatii diferite.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 57 alin. 1 din Codul de
procedura penala, potrivit carora "Presedintele Curtii Supreme de Justitie
cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei
ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere,
comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de
stramutare", precum si prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, conform carora "Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea
motivelor, admiterea sau respingerea cererii".
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor
constitutionale referitoare la liberul acces la justitie (art. 21), la dreptul
la aparare (art. 24), la dreptul la informatie (art. 31) si la dreptul de a
exercita caile de atac (art. 129), precum si prevederilor Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la
dreptul la un proces echitabil (art. 6 pct. 1), la dreptul de aparare [art. 6
pct. 3 lit. c)] si la dreptul la un recurs efectiv (art. 13).
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
Dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Curtii Supreme
de Justitie, in vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei
penale, nu numai ca nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului
inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate sa asigure conditiile
pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instantei lamurirea
asupra motivelor si temeiniciei cererii de stramutare. Informatiile obtinute in
cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea in fond a procesului penal,
astfel incat faptul ca nu sunt accesibile partilor nu este de natura sa aduca
atingere drepturilor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
De altfel, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
57 alin. 1 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 82 din 8 martie 2001 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si
art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, exceptie pe care a respins-o
ca neintemeiata. De asemenea, in considerentele Deciziei nr. 237 din 5 iunie
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 539 din 28
iulie 2003, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 57 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea a subliniat ca
dispozitiile art. 55 - 61 din sectiunea a II-a cu denumirea "Stramutarea
judecarii cauzei penale" din capitolul II, titlul II (Competenta) al
Partii generale a Codului de procedura penala, inclusiv textul contestat de
autorul exceptiei, respecta normele care definesc un proces echitabil, precum
si principiul asigurarii dreptului la aparare. In acest sens, Curtea a retinut
ca stramutarea nu este o procedura de solutionare in fond a procesului, ci
constituie o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei
de judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care
partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea sa
isi exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient. In cadrul acestei
proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie, republicata, si ale
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale sunt indeplinite, intrucat partile au posibilitatea
sa comunice Curtii Supreme de Justitie, in mod nemijlocit, informatii si dovezi
cu privire la imprejurarile procesului si sa isi prezinte pozitia fata de
admisibilitatea si temeinicia cererii de stramutare.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, Curtea constata ca acestea nu incalca liberul acces la justitie,
consacrat la art. 21 din Legea fundamentala, si nici prevederile art. 129 din
Constitutie, republicata, referitoare la folosirea cailor de atac.
In lumina Deciziei Curtii Constitutionale nr. 82/2001, prin care instanta
de contencios constitutional a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.
60 alin. 1 din Codul de procedura penala, principiul constitutional al
liberului acces la justitie, prevazut la art. 21, nu are semnificatia ca acest
drept trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii,
tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si in privinta tuturor
cailor de atac prevazute de lege. In aceste conditii, prin lege pot fi
instituite reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite. Curtea
Constitutionala a subliniat prin decizia mentionata ca este dreptul exclusiv al
legiuitorului de a stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare nu
este supusa nici unei cai de atac, deoarece prin aceasta instanta nu se
pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi
nejustificat judecarea definitiva a cauzelor.
Neexistand elemente noi de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia cuprinse in
aceste decizii raman valabile si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 1
si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Dumitru Octavian Radulescu in Dosarul nr. 4.701/2003 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 martie 2004.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu