DECIZIE   Nr. 1556 din 7 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 69 din 26 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                 - presedinte

Aspazia Cojocaru                 -judecator

Acsinte Gaspar                    -judecator

Mircea Stefan Minea            -judecator

Iulia Antoanella Motoc          -judecator

Ion Predescu                        -judecator

Puskas Valentin Zoltan         -judecator

Tudorel Toader                     -judecator

Oana Cristina Puica             - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Laurentiu Chicet în Dosarul nr. 13.228/245/ 2009 al Judecatoriei lasi - Sectia civila si de Alexandru Albert în Dosarul nr. 3.473/866/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia comerciala si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 765D/2010 si nr. 779D/2010 au obiect partial identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 779D/2010 la Dosarul nr. 765D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele: Prin Incheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 13.228/245/2009, Judecatoria Iasi - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia a fost ridicata de Laurentiu Chicet cu ocazia solutionarii unei plângeri contraventionale.

Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 3.473/866/2008, Tribunalul Iasi - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptia a fost ridicata de Alexandru Albert cu ocazia solutionarii recursului într-o cauza având ca obiect o plângere contraventionala.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc competenta teritoriala a judecatoriei în circumscriptia careia a fost savârsita fapta în vederea solutionarii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, încalca obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, garantarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ, precum si dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind forta obligatorie si executarea hotarârilor. Arata ca dispozitiile de lege criticate instituie o discriminare nejustificata, întrucât plângerile împotriva anumitor acte administrative sunt solutionate potrivit Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Considera ca, prin stabilirea instantei pe criteriul locului savârsirii faptei, se prelungeste nejustificat durata procesului, iar petentii sunt expusi la cheltuieli nerezonabile legate de deplasare. In plus, dispozitiile de lege criticate creeaza un avantaj organului constatator referitor la accesul la instanta de judecata. In ceea ce priveste art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, autorul exceptiei Alexandru Albert sustine ca acesta aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, în conditiile în care instituie un recurs paralel, iar judecatoriile nu sunt instante de contencios administrativ specializate în sensul legii.

Judecatoria Iasi - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Invoca, în acest sens, deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.117/2009, nr. 1.144/2009 si nr. 1.515/2009.

Tribunalul Iasi - Sectia comerciala si contencios administrativ apreciaza ca fiind neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:

- Art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea împreuna cu dosarul cauzei se trimit de îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.";

- Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara."

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si ale art. 126 alin. (6) teza întâi referitoare la garantarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta asupra legilor interne a tratatelor internationale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 46 paragraful 1 privind forta obligatorie si executarea hotarârilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentala, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, retinând ca textul de lege criticat nu îngradeste dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedura privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume instanta competenta sa solutioneze plângerea. Aceasta modalitate de reglementare reprezinta însa optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie privind competenta si procedura în fata instantelor judecatoresti. Prin reglementarea criticata legiuitorul nu a înteles sa limiteze controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, ci sa asigure un climat de ordine, indispensabil exercitarii în conditii optime a acestor drepturi constitutionale.

In ceea ce priveste critica potrivit careia se creeaza o discriminare nejustificata, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se solutioneaza potrivit Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte administrative, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primita. Astfel, prin Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, Curtea a retinut ca persoana împotriva careia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei nu este pusa în fata unui verdict definitiv de vinovatie si de raspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale carui efecte pot fi înlaturate prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. S-a mai retinut cu acelasi prilej ca, din punctul de vedere al agentului constatator, aceasta persoana este vinovata si responsabila, iar procesul-verbal întocmit are, pâna la ramânerea lui definitiva, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia sustinuta de autorul exceptiei ca solutionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii ar trebui sa urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004.

In legatura cu pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fata de prevederile art. 52 din Legea fundamentala, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a statuat ca normele constitutionale invocate confera persoanei vatamate într-un drept al sau ori într-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instantei pentru recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însa în conditiile si în limitele stabilite prin lege organica. Or, în cauza de fata este criticata o ordonanta a Guvernului ce reglementeaza regimul juridic al contraventiilor, procedura aplicabila fiind una speciala, derogatorie de la normele dreptului comun, si nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contraventional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regaseste printre cele strict si limitativ prevazute de art. 73 alin. (3) din Constitutie, în privinta carora legiferarea are loc numai prin lege organica. Totodata, asa cum s-a aratat deja, actul normativ atacat pune la dispozitia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber si efectiv la justitie.

Pentru aceleasi motive, prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu aduc atingere nici dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie si nici ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 46 paragraful 1 din conventie nefiind aplicabil în cauza.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, si prin Decizia nr. 980 din 8 iulie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 19 august 2010, ca textul de lege atacat nu încalca dispozitiile art. 52 si ale art. 126 alin. (6) din Constitutie, pentru motivele acolo aratate.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mentionate anterior, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Laurentiu Chicet în Dosarul nr. 13.228/245/2009 al Judecatoriei Iasi - Sectia civila si de Alexandru Albert în Dosarul nr. 3.473/866/2008 al Tribunalului Iasi - Sectia comerciala si contencios administrativ.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 decembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puica