Decizia Nr.1554 din 07.12.2010

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicată de Octavian Paul Tatcu în Dosarul nr. 15.723/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Cornel Nichifor, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, deoarece, prin dispoziţiile criticate din Codul familiei, se creează discriminări între copilul din căsătorie şi copilul din afara căsătoriei. Astfel, copilul din afara căsătoriei ajuns la vârsta de 18 ani este în imposibilitate de a se apăra în situaţia în care tatăl ridică problema paternităţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece astfel cum stabilirea paternităţii din căsătorie se face prin aplicarea prezumţiei de paternitate, stabilirea paternităţii din afara căsătoriei se face prin recunoaştere voluntară sau prin acţiune în justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 15.723/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 din Codul familiei. Excepţia a fost invocată de Octavian Paul Tatcu într-o cauză civilă având ca obiect tăgadă paternitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. 55 din Codul familiei stabileşte faptul că acţiunea în tăgada paternităţii este prescriptibilă, în termenul instituit prin modificările aduse de Legea nr. 288/2007, fiind aplicabilă copilului din căsătorie, în timp ce acţiunea în contestarea recunoaşterii, prevăzută de art. 58 din Codul familiei, este aplicabilă copilului din afara căsătoriei, fiind imprescriptibilă extinctiv. Aşa fiind, apreciază că există un regim diferit şi o inegalitate de tratament, instituite între copiii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, în ceea ce priveşte prescriptibilitatea acţiunii în tăgada paternităţii, ceea ce contravine art. 48 alin. (3) din Constituţie. Din perspectiva autorului excepţiei, aspectele teoretice care fac distincţie între tăgada paternităţii şi contestarea recunoaşterii sunt lipsite de relevanţă juridică, întrucât în ambele situaţii finalitatea este aceeaşi, şi anume, modificarea stării civile a copilului. Astfel, consideră că textul de lege criticat din Codul familiei introduce o discriminare clară pentru copiii din afara căsătoriei, comparativ cu cei rezultaţi din căsătorie.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind conformă cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 48 alin. (3) din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 din Codul familiei, care prevăd că:Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată. Dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 48 alin. (3) potrivit cărora copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că stabilirea filiaţiei faţă de tată diferă în cazul copilului din căsătorie faţă de cazul copilului din afara căsătoriei. Astfel, paternitatea din căsătorie se stabileşte prin aplicarea prezumţiei de paternitate, reglementată în art. 53 din Codul familiei, potrivit căruia „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei“, în timp ce paternitatea din afara căsătoriei se poate stabili fie prin recunoaşterea voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii.Prevederile art. 58 din Codul familiei se referă la recunoaşterea paternităţii copilului din afara căsătoriei, care poate fi contestată de orice persoană interesată. Recunoaşterea de paternitate este atât o mărturisire, prin care un bărbat declară că un copil este al său, cât şi un act juridic, care creează legătura de filiaţie dintre tată şi copil, act juridic ce poate fi contestat atunci când nu corespunde adevărului. Legiuitorul a conferit calitate procesuală activă tuturor persoanelor care dovedesc un interes patrimonial sau nepatrimonial, tocmai pentru a apăra interesul minorului de a avea o stare civilă conformă cu realitatea, primul interesat în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei fiind copilul.Ca atare, din acest punct de vedere, Curtea constată că nu există nicio discriminare între copiii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, deoarece, astfel cum este reglementată, în mod specific, tăgada de paternitate, care are ca obiect răsturnarea prezumţiei de paternitate, este necesară şi reglementarea contestării recunoaşterii paternităţii din afara căsătoriei, în ambele cazuri urmărindu-se stabilirea paternităţii conforme cu realitatea, fără nicio discriminare între copiii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei.În acest context, Curtea a constatat, în jurisprudenţa sa constantă, că legiuitorul trebuie să aibă în vedere interesul exclusiv al copilului, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, potrivit cărora, „În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala“.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicată de Octavian Paul Tatcu în Dosarul nr. 15.723/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean