DECIZIE Nr. 155 din 10 mai 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 294 din 5 iunie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate
de Corina Stanciu in Dosarul nr. 9.331/1999 al Judecatoriei Targoviste si de
Ovidiu Razvan Savaliuc in Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiasi instante.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere continutul identic al celor doua cauze, ridica, din
oficiu, problema conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public
considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare. Curtea, in
temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art.
164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 56C/2001 la
Dosarul nr. 55C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 279 alin. 1 din
Codul de procedura penala, referitoare la punerea in miscare a actiunii penale
la plangerea prealabila a persoanei vatamate, nu contravin prevederilor art. 16
alin. (1) si ale art. 22 din Constitutie, deoarece nu sunt incalcate nici
principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice si nici dreptul la viata si la integritate fizica si
psihica ale inculpatului, autor al exceptiei. Se mai arata ca textul de lege
criticat nu contine dispozitii care ingradesc libertatea de exprimare,
garantata in art. 30 din Constitutie, sau de natura sa impieteze asupra prezumtiei
de nevinovatie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 12 ianuarie 2001, pronuntate in Dosarul nr. 9.331/1999
si in Dosarul nr. 2.745/2000, Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din
Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Corina Stanciu si Ovidiu Razvan
Savaliuc.
In motivarea - identica - a celor doua exceptii de neconstitutionalitate autorii
acestora sustin, in esenta, ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de
procedura penala sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1), referitoare la
egalitatea in drepturi, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumtia de
nevinovatie, precum si ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de
exprimare, din Constitutie.
Autorii exceptiilor arata ca persoana chemata in judecata in temeiul
prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala (si anume, printr-o
simpla plangere prealabila) devine inculpat. In acest fel se incalca principiul
constitutional al egalitatii. De asemenea, se arata ca prevederile legale
criticate contravin si dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, care
garanteaza dreptul la viata si la integritate fizica si psihica ale persoanei,
intrucat prin formularea si depunerea plangerii prealabile cel impotriva caruia
se depune aceasta plangere va trebui sa suporte consecintele unei eventuale
actiuni penale sicanatoare, fara a exista impotriva sa indicii sau probe de
vinovatie.
Judecatoria Targoviste, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala este neintemeiata, deoarece aceste dispozitii nu contravin prevederilor
constitutionale mentionate de autorii exceptiei. Se arata ca nu poate fi
confundata posibilitatea persoanei vatamate de a exercita dreptul de
petitionare in justitie, prin formularea plangerii prealabile, cu exercitiul
abuziv al acestui drept, care contravine insesi prevederilor art. 279 alin. 1
din Codul de procedura penala. Totodata instanta considera ca punerea in
miscare a actiunii penale prin plangerea prealabila a partii vatamate
reprezinta o exceptie de la regula generala a oficialitatii procesului penal,
iar stabilirea infractiunilor pentru care este necesara plangerea prealabila,
precum si a celor in care trebuie efectuata urmarirea penala apartine
competentei organului legislativ.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca
dispozitiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale si se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. In
acest sens se arata ca legea nu poate ingradi dreptul persoanei de a se adresa
autoritatilor publice prin petitii, iar plangerea prealabila constituie, din
punct de vedere al dreptului procesual penal, un mod special de sesizare a
organelor judiciare. Totodata calitatea procesuala de inculpat, definita la
art. 23 din Codul de procedura penala, "nu reprezinta o prejudecare a
cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie prevazuta in art. 23 alin. (8)
din Constitutie", intrucat nu sunt prejudiciate interesele legitime ale
persoanei inculpate, care isi poate exercita dreptul la aparare si poate
solicita administrarea oricaror probe legale, pentru combaterea sustinerilor
formulate in actul de acuzare.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 279 din Codul de procedura penala este
neintemeiata. Se arata ca plangerea prealabila este, din punct de vedere
procedural, un act de sesizare a organului competent sa o primeasca, iar nu un
act de punere in miscare a actiunii penale. Acest act de sesizare constituie o
conditie pentru ca organele judiciare competente sa poata proceda la punerea in
miscare a actiunii penale. Plangerea prealabila nu este in realitate decat
actul in temeiul caruia organele in drept pun in miscare actiunea penala. In
acest sens legiuitorul a prevazut atat in Codul penal, cat si in Codul de
procedura penala ca actiunea penala se pune in miscare "la plangerea
prealabila", iar nu prin plangere prealabila, asa cum sustine autorul
exceptiei. In concluzie, in punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca prevederile
criticate nu contravin nici uneia dintre dispozitiile constitutionale invocate
in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie prevederile
art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Punerea
in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei
vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara
astfel de plangere".
Autorii exceptiilor considera, in esenta, ca aceste prevederi legale
contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8)
si ale art. 30 alin. (1) din Constitutie, texte care au urmatorul continut:
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 22 alin. (1)
"Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica
ale persoanei sunt garantate.";
Art. 23 alin. (8)
"Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata.";
Art. 30 alin. (1)
"Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor
si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini,
prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt
inviolabile."
Examinand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea
Constitutionala constata ca asupra prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de
procedura penala s-a mai pronuntat prin decizii anterioare, de exemplu prin
Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum si prin Decizia nr.
193 din 12 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. In aceste decizii Curtea a retinut ca
dispozitia legala criticata "nu contravine prevederilor art. 22 alin. (1)
din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului la viata, precum si a
dreptului la integritatea fizica si psihica ale persoanei, deoarece in mod
evident nu contine dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi
fundamentale ale omului, obiectul reglementarii sale constituindu-l doar
procedura de punere in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila
a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este
necesara o astfel de plangere". Calitatea procesuala de inculpat este
definita la art. 23 din Codul de procedura penala, potrivit caruia
"Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte
in procesul penal si se numeste inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu
reprezinta o prejudecare a cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie
prevazuta la art. 23 alin. (8) din Constitutie, iar textul de lege criticat nu
contravine nici dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Faptul ca inculpatul
este chemat in judecata, in aceasta calitate, in urma plangerii prealabile a
persoanei vatamate, nu creeaza o situatie privilegiata pentru persoana
vatamata, in dauna inculpatului. Prezumtia de nevinovatie, ca de altfel toate
drepturile si garantiile procesuale, sunt aplicabile, fara nici o restrictie,
si in cazul procedurii plangerii prealabile.
Solutiile si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Totodata Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici
dispozitiilor constitutionale referitoare la libertatea de exprimare, prevazute
la art. 30 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece, in mod evident, acestea
nu contin dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi si libertati
fundamentale ale omului, obiectul reglementarii din art. 279 alin. 1 din Codul
de procedura penala constituindu-l in exclusivitate procedura punerii in
miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in
cazul infractiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de
plangeri. De altfel, dispozitiile alin. (1) al art. 30 din Constitutie trebuie
interpretate in stransa legatura cu cele cuprinse in alin. (6), conform carora
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Corina Stanciu in Dosarul
nr. 9.331/1999 al Judecatoriei Targoviste si de Ovidiu Razvan Savaliuc in
Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiasi instante.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta