DECIZIE Nr.
1549 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) si art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a
statului si a celor de prestari de servicii, aflate în administrarea consiliilor
judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul
regiilor autonome de interes local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor
comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări
de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor
autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Streliţia" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul
nr. 9.202/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr.
550/2002 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 9.202/30/2007, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr.
550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a
statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea
consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor
aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Streliţia" - S.R.L. din
Timişoara.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată
că teza finală a art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, potrivit
căreia hotărârea pronunţată de instanţă cu
privire la preţul de vânzare al spaţiilor comerciale ce fac obiectul
de reglementare a legii este definitivă şi irevocabilă,
contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, sub aspectul dublului grad de jurisdicţie şi al
dreptului la un proces echitabil.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată,
dispoziţiile criticate încălcând prevederile art. 129 din
Constituţie şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, pe care persoanele
interesate să le utilizeze, în formele şi modalităţile
stabilite de lege.
Guvernul apreciază
critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate
privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în
administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum
şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5
noiembrie 2002, care au următorul conţinut:
- Art. 8 alin. (3): „Raportul de evaluare şi
stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate,
în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios
administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţă, cu citarea
contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este
reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este
obligatorie. Hotărârea este definitivă şi
irevocabilă.";
- Art. 10 alin. (2): „Refuzul vânzătorului de
a încheia contractul de vânzarea-cumpărare poate fi atacat în
justiţie în condiţiile art. 8 alin. (3)."
Autorul excepţiei susţine că aceste
dispoziţii încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 20,
21, 22, 53 şi 129, precum şi art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a mai pronunţat în sensul
constituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr.
550/2002, chiar sub aspectele avute în vedere de către autorul
excepţiei. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27
martie 2006, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde
dispoziţii care să prevadă căile de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea
se exercită „în condiţiile legii". Cu acelaşi
prilej, Curtea a arătat că accesul la justiţie nu presupune
şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se
înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau
extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac.
De asemenea, Curtea a apreciat că nici măcar
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale nu prevede un dublu grad de
jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în
materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în
timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din
Convenţie. Astfel, textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar
existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii
unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de
Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în
consecinţă, „nu impune un anumit număr al gradelor de
jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac".
Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8
alin. (3) din Legea nr. 550/2002 constituie expresia transpunerii în
legislaţie a principiului constituţional privind controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice, pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin textele de lege
criticate se asigură accesul la o instanţă
judecătorească, respectiv secţia de contencios administrativ a
tribunalului, a persoanelor nemulţumite de preţul stabilit prin
raportul de evaluare întocmit de persoanele autorizate, potrivit legii,
selectate de comisiile pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de
prestări de servicii constituite în localităţile în care
există spaţii care cad sub incidenţa Legii nr. 550/2002.
Aşadar, întrucât actul administrativ este supus controlului
judecătoresc, critica cu un atare obiect este lipsită de temei
constituţional.
Având în vedere aceleaşi argumente, nu poate fi
reţinută nici critica referitoare la dispoziţiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 550/2002.
Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea
jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr.
550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a
statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea
consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor
aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Streliţia" - S.R.L. din Timişoara
în Dosarul nr. 9.202/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu