DECIZIE Nr.
1537 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 52 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciarîn materie civilă,
excepţie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al
Judecătoriei Gura Humorului.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât
autorul acesteia urmăreşte, în realitate, modificarea
prevederilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.880/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ionel
Popa-Strungaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare
în vederea acordării ajutorului public judiciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat limitează
probatoriul la înscrisuri, or, în situaţia sa, pentru a-şi proba cererea
trebuie să audieze şi un martor prin care să demonstreze „că soţia a plecat de
acasă".
Judecătoria Gura Humorului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că cererea de acordare de ajutor public judiciar are caracter
necontencios, analizându-se doar pe baza dovezilor depuse în susţinerea
acesteia, fără necesitatea unor dezbateri, avându-se în vedere doar condiţiile
formale impuse. Mai apreciază că „petentul vizează în fapt o completare a
textului de lege, în sensul admisibilităţii probei cu martori, ceea ce
presupune modificarea actului normativ".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât stabilirea unor
condiţii privind acordarea ajutorului public nu poate reprezenta o îngrădire a
accesului efectiv la justiţie. Constată că, de fapt, critica de
neconstituţionalitate vizează o omisiune legislativă, or, Curtea Constituţională nu este legislator
pozitiv şi nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul
legii în vigoare a unei alte dispoziţii decât cele existente în cuprinsul
acesteia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25
aprilie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1): „(1)
Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi
va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se
solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal,
domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se
înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi
dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi
însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de
a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public
judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui
ajutor."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate îşi raportează critica la dispoziţiile art. 21 din
Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de acordare a ajutorului
public judiciar şi menţiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă. De
asemenea, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/2008 prevăd că cererea trebuie însoţită de înscrisuri doveditoare ale
veniturilor solicitantului şi ale familiei sale, precum şi de dovezi cu privire
la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Autorul excepţiei este nemulţumit
de faptul că norma criticată nu permite şi utilizarea probei cu martori în
scopul dovedirii unor aspecte de fapt pe care acesta le consideră relevante în
ceea ce priveşte lămurirea situaţiei sale materiale, ci limitează probatoriul
doar la înscrisuri.
Prin prisma acestor critici, excepţia urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă. Curtea constată că autorul acesteia solicită
instanţei de contencios constituţional completarea unei omisiuni legislative,
atribuţie ce excedează, însă, competenţei acesteia. Elaborarea actelor
normative, modificarea, completarea sau abrogarea lor ţin de competenţa
exclusivă a autorităţii legiuitoare. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constituţională
nu poate modifica sau completa prevederile constituind o nesocotire a
principiului constituţional al separaţiei supuse controlului său,
nerespectarea acestor dispoziţii puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,
excepţie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al
Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu