DECIZIE   Nr. 152 din 23 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 442 din 24 iunie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Cristina Nicoara         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Brezoi, judetul Valcea, in Dosarul nr. 544/2001.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila, intrucat textele de lege criticate, care privesc extinderea procesului penal pentru alte fapte - art. 336 din Codul de procedura penala si, respectiv, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane - art. 337 din acelasi cod nu au legatura cu cauza dedusa judecatii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Sentinta penala nr. 285 din 21 decembrie 2001, de fapt incheiere de sedinta, pronuntata in Dosarul nr. 544/2001, Judecatoria Brezoi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de catre instanta intr-un proces penal pornit la plangerea prealabila a persoanei vatamate Elena Tescut impotriva inculpatului Nicolae Sima pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta la art. 180 alin. 2 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta judecatoreasca arata ca initial persoana vatamata s-a adresat cu plangere prealabila judecatoriei pentru savarsirea impotriva sa a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal. In cursul cercetarii judecatoresti, constatand ca fapta savarsita de inculpat constituie, in realitate, infractiunea de vatamare corporala prevazuta de art. 181 din Codul penal, pentru care plangerea se adreseaza organelor de urmarire penala, eventuala sesizare a instantei urmand sa se faca prin rechizitoriul procurorului, instanta a dispus trimiterea plangerii la Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi. Acesta, prin Ordonanta din 20 februarie 2001, a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului cu privire la fapta prevazuta de art. 181 din Codul penal si a trimis instantei plangerea persoanei vatamate pentru fapta prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
    Instanta judecatoreasca, in baza art. 279 din Codul de procedura penala, a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului pentru comiterea faptei prevazute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
    In urma administrarii probelor instanta de judecata a retinut ca inculpatul a lovit persoana vatamata cu un corp contondent, cauzandu-i leziuni traumatice pentru a caror vindecare au fost necesare circa 25 de zile de ingrijiri medicale, conform concluziilor raportului de expertiza medico-legala din 26 ianuarie 2000. In cursul urmaririi penale s-a stabilit insa ca inculpatul i-a cauzat persoanei vatamate leziuni care au necesitat numai 12-14 zile de ingrijiri medicale, ceea ce a determinat scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului pentru infractiunea de vatamare corporala. Fata de aceasta situatie, in sedinta din 21 decembrie 2001 instanta a pus in discutia procurorului si a partilor extinderea procesului penal, fata de acelasi inculpat, si pentru fapta prevazuta de art. 181 din Codul penal. Intrucat procurorul a refuzat extinderea procesului penal, instanta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, care conditioneaza extinderea procesului penal de vointa procurorului de a pune in miscare o actiune penala pentru faptele noi. Instanta afirma ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 123 din Constitutie, conform carora justitia se infaptuieste in numele legii si judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. In sustinerea exceptiei instanta afirma ca justitia se infaptuieste de catre instantele judecatoresti, Ministerul Public avand doar rolul de a le sprijini. Refuzul procurorului de a pune in miscare actiunea penala si imposibilitatea instantei de a extinde procesul penal contravin, in opinia instantei, prevederilor art. 123 din Constitutie. In opinia instantei, in cazul extinderii procesului penal nu mai este necesara punerea in miscare a actiunii penale, deoarece aceasta fusese deja pusa in miscare, asa incat dispozitiile criticate vin in conflict cu dispozitiile art. 9 din Codul de procedura penala privitoare la obiectul si exercitarea actiunii penale. Autoarea exceptiei este de parere ca, atata timp cat nu se recunosc instantelor judecatoresti atributii in exercitarea actiunii penale, scopul procesului penal nu poate fi atins. Autoarea exceptiei afirma, fara sa motiveze, ca dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala contravin si prevederilor art. 20 si 21 din Constitutie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, care reglementeaza procedura extinderii procesului penal, sunt in concordanta cu dispozitiile art. 317 din Codul de procedura penala, potrivit carora judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care face referire extinderea. Scopul extinderii procesului penal este asigurarea operativitatii procesuale, evitandu-se desfasurarea intregii faze a urmaririi penale.
    Intrucat actiunea penala a fost pusa in miscare de procuror, legiuitorul a lasat la latitudinea procurorului initiativa extinderii procesului penal, cand acesta participa la judecata. Aceasta initiativa a procurorului nu poate fi considerata ca o stirbire a independentei judecatorilor, consacrata la art. 123 din Constitutie. De altfel, textul constitutional prevede ca judecatorii se supun numai legii, deci ei trebuie sa se supuna si dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala. Se arata ca aceste dispozitii nu au nici o legatura cu liberul acces la justitie sau cu exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata de Judecatoria Brezoi printr-o sentinta penala, incalcandu-se dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta printr-o incheiere. In loc sa dispuna suspendarea cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum prevad dispozitiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta a dispus scoaterea de pe rol a cauzei.
    Cu toate aceste neregularitati, avand in vedere ca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata din oficiu de instanta, cu indeplinirea celorlalte cerinte prevazute la art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, care sunt urmatoarele:
    - Art. 336: "Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar cand instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si:
    a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, procedeaza la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune;
    b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
    Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.
    Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile in mod corespunzator, iar in caz de trimitere la procuror se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.";
    - Art. 337: "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
    Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
    Instanta judecatoreasca, autoare a exceptiei, considera ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale intrucat conditioneaza extinderea procesului penal de vointa procurorului, impiedicand instanta sa realizeze o astfel de extindere. Se considera ca prin aceasta dispozitiile criticate contravin, in principal, prevederilor art. 123 din Constitutie, referitoare la independenta judecatorilor, si, in subsidiar, prevederilor art. 20 si 21 din Constitutie, referitoare la drepturile si libertatile omului, respectiv la dreptul de acces liber la justitie. Se sustine ca instanta ar trebui sa decida ea insasi asupra punerii in miscare a actiunii penale in cursul procesului penal si sa aiba drept de control asupra actelor procurorului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Din analiza datelor existente la dosar Curtea retine ca instanta, legal sesizata cu plangere prealabila, a constatat inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca fapta pentru care inculpatul a fost chemat in judecata nu constituie infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal, ci infractiunea de vatamare corporala prevazuta de art. 181 din Codul penal, intrucat durata ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare a depasit 20 de zile. Instanta a apreciat, asadar, ca este necesara schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de loviri si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal, in infractiunea de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 din acelasi cod, situatie in care erau incidente dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala. Nu rezulta ca in cursul judecatii instanta a descoperit in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, asa cum prevad dispozitiile art. 336 din Codul de procedura penala, si nici date cu privire la participarea unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala, pusa in sarcina inculpatului sau in legatura cu fapta inculpatului, asa cum prevad dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala.
    Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala nu au legatura cu solutionarea cauzei de catre instanta judecatoreasca. Asa fiind, nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit caruia "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". In aceasta situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicata urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Brezoi, judetul Valcea, in Dosarul nr. 544/2001.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu