Decizia Nr.1502 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.697D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.388/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect acţiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege, potrivit cărora de la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul comerţului se suspendă procedura de executare silită începută împotriva societăţii, contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, care au următorul conţinut: „La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului se suspendă judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) - Statul român, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (2) - Instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, „potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 137/2002, această lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispoziţiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar ori asociat, filialelor la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acţionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare şi lichidare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului“.Curtea a mai reţinut că „procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societăţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toţi creditorii. Rezultă deci că raţiunea suspendării judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor, precum şi a oricărei proceduri de executare silită se regăseşte în necesitatea protejării tuturor creditorilor şi a respectării ordinii de preferinţă instituite prin dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să îşi poată recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferinţă prevăzută prin lege. De altfel, Curtea reţine că toţi creditorii, indiferent dacă au sau nu o acţiune în pretenţii, judiciară ori extrajudiciară, îndreptată împotriva societăţii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei şi, indiferent dacă creanţa lor a ajuns ori nu la scadenţă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum şi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea creanţei ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulţi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea constată că nu mai există raţiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadenţă.“De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societăţii comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului, respectiv suspendarea judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, a termenelor de prescripţie a acţiunilor în realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurilor de executare silită pornite împotriva societăţii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toţi creditorii societăţii şi acţionarii acesteia. Aşadar, toţi creditorii societăţii comerciale debitoare sunt protejaţi şi sunt supuşi unui tratament juridic egal.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,Acsinte GasparMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu