DECIZIE Nr.
1500 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 si 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Maricica Săraru,
Ovi'diu Gheorghe Săraru si Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al
Curţii de Apel Galaţi -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.703/231/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată'de Maricica
Săraru,'Ovidiu Gheorghe Săraru si Toader Alin Săraru în Dosarul nr.
8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o
discriminare între cetăţeni şi privilegii în favoarea funcţionarilor publici.
Astfel, infracţiunile de ameninţare sau lovire, atunci când sunt săvârşite
împotriva unei persoane particulare, se urmăresc numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate,
iar pedepsele prevăzute de lege sunt mai mici, în timp ce, săvârşite împotriva
unei persoane care îndeplineşte o funcţie în stat, constituie infracţiunea de
ultraj, urmărită din oficiu şi mai aspru pedepsită de lege. Prevederile
criticate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi dispoziţiile
constituţionale care consacră libertatea de exprimare, deoarece reglementează
„şi alte limite exterioare, neprevăzute de Constituţie, ale libertăţii de
exprimare". Constituţia interzice defăimarea ţării şi a naţiunii, nu şi a
autorităţilor, prin funcţionarii lor, iar legea penală nu poate institui o
limită în plus şi nu poate restrânge câmpul de manifestare a libertăţii de
exprimare mai mult decât Constituţia.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză
este neîntemeiată. Arată că „regimul sancţionator aplicat diferit, fiind mai
aspru în cazul în care sunt ultragiate persoane care îndeplinesc o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat din categoria celor indicate [...], nu
poate constitui o discriminare de tratament aşa cum se susţine în cauză, ci un
avertisment dat celor predispuşi la astfel de fapt, dar şi un argument
autoritar, ce vine să explice şi să apere statul de drept şi autoritatea
acestora".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere
prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal. Ulterior
sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată
în cauză, dispoziţiile art. 239 alin. 2 din Codul penal au fost modificate prin
Legea nr. 93/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010. Textul legal, în actuala redactare,
conservă însă soluţia legislativă ce face obiectul criticii de
neconstituţionalitate. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu modificările şi
completările ulterioare, având următorul cuprins: „Ameninţarea săvârşită
nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,
aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi (2), privind Egalitatea în
drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu
raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea
discriminării, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (6) şi
(7) privind libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi
respinsă.
Astfel, nu pot fi reţinute criticile formulate din perspectiva
încălcării dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră egalitatea în
drepturi. Obiectul juridic principal al infracţiunii de ultraj îl reprezintă
relaţiile referitoare la respectul datorat autorităţii de stat, protecţia
penală asigurată autorităţii prin reglementarea acestei infracţiuni
reprezentând o garanţie a exercitării atribuţiilor ce le revin reprezentanţilor
săi, şi nicidecum un privilegiu. Prin urmare, tratamentul juridic diferit la
care se face referire în motivarea excepţiei este justificat şi admisibil,
calitatea de funcţionar public cu atribuţii ce implică exerciţiul autorităţii
de stat justificând reglementarea specială şi tratamentul sancţionator diferit al
faptelor de ameninţare, respectiv de lovire sau orice alte acte de violenţă
săvârşite împotriva unei persoane care această calitate, faţă de situaţia în
care subiect pasiv al infracţiunilor respective este o persoană particulară.
Tot astfel, nu poate fi reţinută nici pretinsa
încălcare a libertăţii de exprimare. Textul constituţional invocat obligă la
garantarea şi asigurarea liberei exprimări a ideilor şi opiniilor, stabilind
totodată că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine"
[art. 30 alin. (6) din
Constituţie]. De asemenea, în condiţiile art. 53 din Constituţie, exerciţiul
acestei libertăţi poate fi supus unor restrângeri sau sancţiuni necesare pentru
apărarea ordinii publice.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Maricica Săram, Ovidiu Gheorghe Săraru şi Toader Alin
Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta