DECIZIE Nr.
150 din 22 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 186 din 19 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea
nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu în Dosarul nr.
12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul în
Construcţii al Municipiului Bucureşti, prin Inspectoratul de Stat în
Construcţii, reprezentat de consilier juridic Cristian Dima, cu delegaţie
depusă la dosarul cauzei, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
susţine că dispoziţiile art. 3 şi ale art. 26 din Legea nr. 50/1991 nu
contravin normelor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la
dreptul de proprietate privată şi solicită respingerea excepţiei de
neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată în acest sens că instituirea,
prin textele de lege criticate, a obligaţiei obţinerii autorizaţiei de
construcţii pentru executarea anumitor lucrări, a unor contravenţii referitoare
la nerespectarea acestei obligaţii, cat şi a sancţiunilor corespunzătoare nu încalcă prevederile art. 44
alin. (1) şi (2) din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.152/300/2006, Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor „art. 3 si art. 26 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată". Excepţia a fost ridicată de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana
Niculescu într-o cauză avand
ca obiect soluţionarea unei plangeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 încalcă
dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece
„obligativitatea impusă titularilor dreptului de proprietate privată asupra
unui teren de a construi conform voinţei unor organe administrative constituie
golirea de conţinut a dreptului de proprietate privată şi supunerea titularilor
respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate. In consecinţă,
restrictionarea si limitarea de către stat a dreptului de proprietate privată al cetăţenilor săi, în alte
condiţii decat cele prevăzute
de art. 44 din Constituţie, constituie o încălcare a garantării şi ocrotirii
proprietăţii private". Prevederile legale criticate instituie, totodată,
un tratament discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de
proprietate şi stat sau alte persoane de drept public titulare ale acestui
drept. De asemenea, sancţiunile prevăzute de art. 26 din legea criticată
conduc, în opinia autorilor excepţiei, „la o limitare drastică a dreptului de
proprietate privată, atat timp cat regimul sancţionator nu se aplică statului sau persoanelor de
drept public".
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucat scopul Legii nr.
50/1991 este asigurarea interesului general privind urbanismul şi amenajarea
teritoriului, securitatea şi siguranţa în construcţii. Pentru protejarea
acestor obiective de interes general, legea criticată instituie anumite
condiţii specifice a căror respectare este obligatorie fără nicio discriminare
şi care sunt în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale. Astfel, potrivit
art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin lege pot fi stabilite anumite limite,
îngrădiri, fie în privinţa obiectului dreptului de proprietate, fie în privinţa
unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apărarea intereselor sociale
şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esenţial
fiind ca prin aceste restricţii să nu se anihileze complet dreptul de
proprietate, în acest context încadrandu-se şi reglementările legii examinate. Precizează, totodată, că
instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în sensul
constituţionalităţii prevederilor criticate, de exemplu prin Decizia nr.
409/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi ale art. 26 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată şi
completată prin Legea nr. 52/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 238 din 16 martie
2006. Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 3: „Autorizaţia de
construire se eliberează pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire,
consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a
construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu
excepţia celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere,
reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte
lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la
construcţii reprezentand monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit
legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare,
extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căi de comunicaţie,
inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări
hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări de
instalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport,
distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi
retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de
spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
e) lucrări de foraje şi excavări necesare în
vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice,
exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte
exploatări de suprafaţă sau subterane;
f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter
provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă
nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de
rulote;
h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri,tonete,
cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi
panouri de afişaj firme şi reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale
exploataţii/or agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi şi extinderi.";
- Art. 26: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvarşite în astfel de condiţii încat, potrivit legii, să fie
considerate infracţiuni:
a) executarea sau desfiinţarea, totală ori
parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor
menţionate la lit.b), de către investitor şi executant;
b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea
prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la
art. 3, cu excepţia celor prevăzute la Ut. b), de către investitor şi
executant;
c) aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca
urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru
construcţii noi neautorizate;
d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut
prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în
alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor
şi amenajărilor cu caracter provizoriu;
e) neaducerea terenului la starea iniţială de către
investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit.c), precum şi
nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a
amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata
execuţiei, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;
f) împiedicarea ori
sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor
de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor
solicitate;
g) neanunţarea datei începerii lucrărilor de
construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), precum
şi depăşirea termenului legal prevăzut la art. 7 alin. (1);
h) emiterea de certificate de urbanism incomplete
ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzand avizele şi acordurile legale
necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora cu
depăşirea termenului legal;
i) emiterea de autorizaţii de
construire/desfiinţare:
- în lipsa unui drept real asupra imobilului, care
să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;
- în lipsa sau cu
nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit
legii;
- în baza unor documentaţii incomplete sau
elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale
Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile
legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
- în lipsa expertizei tehnice privind punerea în
siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;
- în baza altor documente decat cele cerute prin
prezenta lege;
j) neorganizarea şi neexercitarea controlului
privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de
către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor
judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale,
potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului
de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii,
potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);
k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor
dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;
l) refuzul
nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice
sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art.
34 alin. (7);
m) depăşirea termenului de 15 zile pentru emiterea
avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de
construcţii, conform prevederilor art. 7 alin.
(20).
„(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvarşite de persoanele fizice sau
juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la
lit.a);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit.f);
- de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevăzute la
lit.c);
- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la
lit.b), d) şi e);
- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la
lit.h)şi i);
- de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la
lit.j) şi k);
- de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevăzute la
lit.l) şi m);
- de 1.000 lei, cele prevăzute la lit.g)."
(3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin
hotărare a Guvernului.
(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi
reprezentantului persoanei juridice.
(5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la
alin. (1) lit h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de
verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de
urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi
semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la ocrotirea
şi garantarea dreptului de proprietate privată.
Analizand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 din
Legea nr. 50/1991 enumera tipurile de lucrări pentru a căror executare este
necesară eliberarea unei autorizaţii de construire, iar art. 26 din aceeaşi
lege stabileşte contravenţiile referitoare la nerespectarea unor obligaţii
prevăzute de lege, precum şi sancţiunile corespunzătoare. In opinia autorilor
excepţiei, textele de lege menţionate limitează şi restricţionează exercitarea dreptului de proprietate în
alte condiţii decat cele
prevăzute de art. 44 din Constituţie.
Curtea constată că această critică de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. Potrivit art. 44 alin. (1) teza a
doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege. Aşadar, Constituţia lasă în sarcina legiuitorului
stabilirea condiţiilor şi a limitelor de exercitare a dreptului de proprietate,
avandu-se în vedere, evident,
şi celelalte prevederi constituţionale, cum ar fi, de exemplu, art. 53 privind restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Ca atare, Legea nr. 50/1991
reglementează condiţiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de
construcţii, stabilind în sarcina deţinătorului titlului de proprietate asupra
unui imobil - teren şi/sau construcţii - anumite obligaţii ce derivă din
necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul şi amenajarea
teritoriului,precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl
reprezintă.
Prin urmare, Curtea nu poate
reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia obligaţiile impuse de
textele legale examinate depăşesc cadrul constituţional stabilit de art. 44 şi
constată că, dimpotrivă, acestea reprezintă tocmai o aplicare a prevederilor
fundamentale pretins a fi încălcate.
De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a
mai examinat conformitatea dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 26 din Legea nr.
50/1991 faţă de prevederile art. 44 din Legea fundamentală, statuand, pentru argumentele acolo reţinute, că
textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens sunt, de exemplu,
deciziile nr. 409/2005 şi nr. 4/2005, ale căror soluţii şi considerente îşi
menţin valabilitatea în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Liviu Corneliu Niculescu
şi Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului
2 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi